VREMEA HARULUI

În întreaga creațiune
Când Părintele îndurării,
A lucrat cu înțelepciune
Încadrând în planul zării,

Și pe Terra! ce în spații,
Ființa Sa cea preferată,
A creat pe adorații,
Oameni din pământ cu viață!

Stabilit-a El măsura
Cu cântaru-nțelepciunii,
Norme corespunzătoare
Și model de închinăciune.

A trimis răscumpărare,
Cel mai Sfânt, mai Sacru preț,
Fiul Său. Ce îndurare!
Întocmind un plan măreț.

Căci făptura întinată,
Înșelată de satan,
Ce din slăvi e alungată,
Când n-a ascultat Adam,

A fost prin Isus făcută,
Pentru El, ca desfătare!
Om cu slavă și lumină!
După chip, și asemănare!

Făcut pentru El; gingaș,
Firav, fin și iubitor,
Preaiubit, și drăgălaș,
Pe pământ viețuitor.

De aceea tot ce-n lume
Adunăm, agonisim,
Fug de noi... ce înșelăciune!
Însă noi? Îmbătrânim.

Și, e vinovată Terra?
Cum că a îmbătrânit?
Nu. Păcatul, silnicia,
Moartea, n-are infinit.

De ne-am întreba întruna,
Despre orice se scrie,
În Biblie, în cântare,
Sau în vers de poezie;

Ce atâta învățătură?
Atâta cronologie?
Noi vedem numai natura,
Restul, pare fantezie.

De motivul alergării
În abisul trecător
Despre anii ce în viață,
Îi petrecem parcă-n zbor;

Să se înțeleagă bine;
Căci pământul trecător,
Duce un blestem cu sine,
Pentru omul muritor.

De aceea, cât aleargă,
Oamenii ca sa ajungă,
Tot mai mari; mereu se leagă,
De blestem, mereu să-l strângă.

Ce să aduni, căci din blestemul,
Ce rostit-a Dumnezeu,
Când i-a rânduit hotarul,
Izgonindu-l din Eden,

Din pricina neascultării,
Implantată de satan,
Au fost date putrezirii,
Lucrurile lui Adam.

De trăim în neascultare
Alergăm mereu a strânge,
Adunând, doar putrezire,
Și călcăm Cel mai Sfânt sânge.

Cum putea-vom întelege?
Vremea harului, măsura
Hotărâtă de Stăpân,
Creator, ce din natura,

Omului cea păcătoasă
Degradată de satan
Dezbrăcat de nemurire,
Ca urmaș al lui Adam.

Pregătește pentru ceruri,
Și lucrează terebinți,
Ai neprihănirii oameni,
Pentru El desăvârșiți!

Dumnezeu prin Domnul Isus
Ne-a deschis o Cale nouă
Două mii de ani s-au scurs,
Astăzi e deschisă nouă.

Pentru orice păcătos,
Mai sunt zile numărate,
Până când vrei secetos?
Să rămâi o stâncă, frate?

Începând de la Hristos,
Călători prin lumea noastră
Au plecat în veșnicie,
Miliarde-n fața noastră.

Au plecat și pentru chin,
Așteptându-și judecata,
Cel ce Este Veșnic Viu,
Le va da atunci răsplata!

Dar, cu frunte-nsângerată,
Sau cu lacrime amare,
Au trăit, și fără pată,
Luminați de Sfântul Soare,

De Isus! mii de creștini,
Ce s-au stins, ce au apus,
Dar vor răsări lumini,
În Cetatea lui Isus!

Zilele ce ne-au rămas
Pân la ziua revenirii,
Ce sunt pline de necaz,
Drumul greu al pregătirii,

Folosește cu putere,
Zi de zi, dar nu uita,
Tot ce faci azi cu durere,
Tot ce crezi în viața ta:

Nu mai este timp de stat,
În îngrijorări, că-n urmă,
Vine marele necaz,
Ce vei face în furtună?

Pacea lumii s-a luat,
Va fi numai tulburare,
Valurile vor lovi,
Viforul mereu mai mare,

Dintr-o tulburare mică,
Răsări-va una mare,
Iar din ea, va crește alta,
Tot mai mare, și mai mare.

Pentru o clipă de păcat,
Un moment de desfrânare,
De curvie, îmbătat,
Cu licori, în desfătare,

Vei plânge o veșnicie!
Om ce n-ai vrut să asculți,
De iubirea Lui cea vie,
Vremea Harului s-a dus!

Lasă-te de stricăciune!
O! Ascultă sfatul meu!
Ce prin vers de poezie,
Ți-l trimite Dumnezeu!

Vin la Isus! El te iartă!
Astăzi, greul tău păcat,
Pentru clipa hotărârii,
Poate fi pe veci iertat!

Vrei o viață amărâtă?
Și distrusă de satan?
Sau ca iarba veștejită,
Să rămâi din an în an?

Chinul vieții de aici,
Douăzeci de ani șaizeci,
Il compari cu veșnicia?
Ce-ți ascunde umbre reci.

Înaintea ta stau puse:
Viața aceasta trecătoare,
Viața veșnică cu Isus,
Sau un iad veșnic și mare.

Pentru scurta fericire,
Petrecută ca un vis,
Va urma o veșnicie,
În iad, veșnicul abis.

Dacă cântărești în glumă,
Vrei un rai mai pământesc,
Tu lucrezi cu a ta mână,
Chinul veșnic pregătești.

Dar… Răspunde-I astăzi, Gata!
Doamne, pun al meu hotar!
Azi mă poți ierta pe mine!
Vreau să intru-n Sfântu-Ți har!

Solul Vieții se întoarce,
Înapoi, în ceruri sus,
Astăzi înca e la tine,
Mâine va fi la Isus.

Vei dori în strâmtorare,
Ca să mai coboare iar,
Va rămâne, remușcare,
Ai respins divinul har.

Vei chema din suferință,
Vei striga tu spre Isus;
Dar, răspunsul ce veni-va,
Vremea Harului s-a dus!

Vin la Isus! El te iartă!
Astăzi, greul tău păcat,
Pentru clipa hotărârii,
Poate fi pe veci iertat!

Domnul Isus ți-a vorbit!
A trimis cerești bucate!
Îngerul în Carte a scris!
Astăzi! Și-n eternitate!