Vremea cercetarii

Ecl. 3.1,11 : „ Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de supt ceruri îşi are ceasul lui. Orice lucru El îl face frumos la vremea lui ...”


Creat-a Dumnezeu pământul şi cerul cu luminători,
Şi a creat El pentru noi şi timpul, ca să-nţelegem cât suntem de trecători.
Şi-a mai vrut Domnul să-nţelegem că tot ce se întâmplă pe pământ
Îşi are rostul doar la locul, şi-şi are rostul doar la vremea lui.
E-o anumită vreme când te naşti, e-o anumită vreme când să mori,
Şi amândou’-aceste vremi le rânduieşte Domnul pentru noi
E-o vreme când să suferi, bolnav în pat să fii, dar vine vindecarea la vremea ei, să ştii
E-o vreme când poţi râde, şi ştii ce-i fericirea, dar va veni şi o vreme când uiţi ce-i bucuria
E-o vreme hotărâtă de linişte şi pace, urmată de o vreme de haos şi război
E-o anumită vreme când vei putea sădi, e-o anumită vreme când planta va rodi
Şi nu poţi să culegi la vreme de sădit, cum nu poţi a sădi la vreme de rodit...

Şi astfel, orice lucru îşi are vremea lui, şi astfel, orice faptă este supusă timpului,
Şi dacă trece vremea şi lucrul n-ai făcut, degeaba te mai chinui, căci timpul a trecut...

Tot astfel, vine-o vreme când cercetat vei fi, când Domnul îţi va bate la uşa inimii...
Dacă-i auzi chemarea, să nu te-mpotriveşti, să ştii c-a venit timpul pe Domnul să-l primeşti
Dar de va trece clipa când Domnul îţi vorbeşte, şi tu, indiferent, pe lângă El vei trece,
Să ştii că negreşit, urmeaz’-o altă vreme, o vreme... de-mpietrire... când Îl vei auzi,
Dar nu-I mai poţi deschide larg uşa inimii...

Fii dar cu luare-aminte, şi cântăreşte bine, ca timpul să nu fugă în zbor pe lângă tine,
Ca să nu laşi să treacă momentul cercetării, şi tu, nepăsător, să nu răspunzi chemării...
Degeab’-apoi vei plânge şi har vei vrea să ai, căci timpul înapoi nu poţi să îl mai dai...