Viața doar o viață ține...

Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată
al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după
binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup. 2 Cor. 5:10.

Zi de zi în frământare
Omul își trăiește viața,
Tot mereu în alergare
Și ea-i firavă ca ața...

Când Stăpânul spune: ''Gata! ''
E sfârșit la orice drum
Și apoi vine răsplata:
Viață sau văpăi și scrum.

Depinde ce aici alege
Depinde cum s-a pregătit.
Vine vremea când culege
Locul bine rânduit.

Dezinteresu-i opțiune?
Indiferența unde duce?
Când un Soare ce n-apune
A mers la Calvar, la cruce...

Viața doar o viață ține -
Scurtă, lungă - cum e dat.
Și fiecare, orișicine -
Merge-n față la Împărat.

Socotelă toți vom da:
Orice clipă și secundă
Va merge în fața sa,
Fără ca nimic s-ascundă.

Să ne punem întrebarea:
''Sunt eu oare pregătit? ''
Și în toată zbuciumarea,
La veșnicie m-am gândit?

Ca o umbră trece viața,
E ca floarea din câmpii.
În curând, o Dimineață,
Va separa pe ''morți'' de vii.

Mai cheamă Cerul cu răbdare...
Mai cheamă, îl aud, auzi?
Mai cheamă Cerul cu-ndurare
În nepăsare nu te-ascunzi? ! ?


21 / 09 / 2018