Unde-i tatăl meu?

Unde-i tatăl meu?
O! Unde-i tatăl meu?
Se-aude întrebarea
O! ... Unde-i tatăl meu?

Așa plângea orfanul
Ce tatăl l-a lăsat,
Căci viața a fost scurtă
La Domnul a plecat.

Și-n mintea lui firavă
În suflet zbuciumat,
Răsună întrebarea:
Chiar tata a plecat?

Îi simt în piept căldura
Când tata mă lua
Și-n fiecare seară
Cu mine se juca. .

Cânta cu noi în casă
Din carte îmi citea,
Și-apoi la rugăciune
Pe mine mă chema.

Mergeam la adunare
În parc cu el plecam;
Cu mama la plimbare
Noi toți ne bucuram!

Copii o să râdă
Căci singur am rămas.
Doar mama mă mângâie,
Pe-al meu umed obraz

Dar totuși, nu sunt singur!
Căci tata îmi spunea
C-avem un Tată-n ceruri!
De El cu drag vorbea. .

Și știu că al meu tată
Acolo a plecat!
Și mă așteaptă-n ceruri
S-ajung și eu odat'.

Viața aceasta-i scurtă
Dar veșnic eu voi fi
Cu tata și cu mama
Și-acei ce-I vor sluji. .

Acolo n-oi mai plânge
Și doar ne-om bucura
Căci crunta despărțire
Nu va mai exista!

Unde-i tatăl meu?
O! Unde-i tatăl meu?
Se-aude întrebarea
O! ... Unde-i tatăl meu?

Dar nu mai e copilul,
E-un tânăr răzvrătit
Ce nu a vrut s-asculte
De tatăl lui, nimic. .

Și-n zori de dimineață
Când se trezi din pat,
Se plimbă el prin casă
Ceva s-a întâmplat!

De ce nu-l văd pe tata? !
Nici mama, nici bunica? !
Nu e nici al meu frate
Nici sora cea mai mică!

Se-aude zarvă mare
Pe stradă toți se-agită
Ca nu mai e vecinul
Nici oaia rătăcită. .

C-așa-i spunea-au vecinii
La omul dinspre vale
Căci el avea o viață
Deosebită tare...

Nu mai e nici bătrânul
Ce toți de el râdeau
Nici omul care aseară
Prin curte el cânta. .

Dar unde este tata?
Să fie oare așa
Povestea ce pe mine
Mereu mă enerva?

Că Dumnezeu acela
De care el spunea...
Pe-ai lui de pe pământ
La cer îi va lua? !

O... vai! Și toți aceștia
De care eu râdeam,
Aveau aceleași vorbe
În Dumnezeu credeau...

Dar eu am fost netrebnic
N-am vrut să cred nimic...
Am vrut neascultare
Și uite ce-am pățit!

Și-a plâns atâta tata
Mereu el se ruga,
Cu vorbe înțelepte
Mă tot avertiza...

Iar noaptea când acasă
De multe ori veneam,
Pe mama suspinâd
Încet o auzeam. .

În rugăciuni târzii
Al meu nume rostea
Dar vorbe prea puține
Căci ea mai mult plângea...

O... Unde-i mama mea? !
O... Unde-i tatăl meu? !
De ce n-am vrut s-ascult? !
De ce-am rămas doar eu? !

Viața este scurtă!
Ascultă, dragul meu. .
Nu-ți pierde șansa vieții
Pentru orgoliul tău!

Cât încă ai suflare
Ai șansa să alegi
Destinul care veșnic
Doar tu ți-l pregătești!

Hristos încă te-așteaptă!
Doar tu să vii la El!
Nu pierde iar prilejul...
De ce amâi mereu?

Doar El este Viața!
Doar El e șansa ta!
Ascultă drag prieten. .
Te rog... . Nu amâna! !

Amin!