Tu salvează-te ca Noe...

Tu salvează-te ca Noe...

Fiecare fir de iarbă, crizanteme, și migdale,
Albăstrele, toporași, lămâițe, portocale,
Toate Domnul le-a întocmit, pentru noi au fost lăsate,
Sunt o artă minunată și de Mâna Lui create,

Dar și miile de frunze, pe tulpini parcă-s brodate,
În copacii plini de păsări, veverițe cocoțate,
Musculițe, și albine sunt pe fiecare creangă,
Cărăbușii și bondarii, care sunt la păsări pradă

Fiecare rândunică, papagal sau cimpanzeu,
Prepelița, și girafa zebra și temutul leu,
Care locuiesc în scorburi, prin oceanele adânci,
Toate câte sunt în râuri, prin văzduh dar și prin lunci

Sunt lăsate printre oameni, chiar de Domnul întocmite,
Ca să fie pentru om, ajutor și îmbrăcăminte,
Dumnezeu le poartă grija și la păsări și la lei
Și la elefanți, cămile, veverițe cimpanzei

Toate câte sunt în vale, prin Izvoare, prin podiș,
Câte mișună în pădure, și se-ascund prin luminiș,
Toate sunt de mii de ani, întocmite doar de El,
De Mântuitorul lumii, Creatorul Dumnezeu,

Toate au urcat în barca, construită în vechime,
Când a zis la Noe Domnul: -Fă o barcă pentru tine,
Urcă în ea cu tot ce mișcă, câte două rând pe rând,
Ușa trage după tine, căci pornește un mare vânt,

Vreau să nimicesc pământul, tot ce azi are suflare,
Voi porni apele mari, din pământ mari stăvilare,
Fiindcă omul nu ascultă, îmi pare rău că L-am făcut,
De Cuvântul Meu de sus, să asculte nu au vrut!

Noe a urcat în barcă, cu acei din casa lui,
Patruzeci de zile a stat, la Cuvântul Domnului,
A scăpat toată suflarea, care în arcă au urcat,
Fiindcă Noe a construit și de Domnul a ascultat,

A rămas ascultător, și pe gânduri n-a mai stat,
Oamenii au râs de el, căci de mult n-a mai plouat,
N-au crezut că vine o apă, un potop nemaivăzut,
Numai când porni furtuna, oamenii s-au îngrozit,

Au bătut cu toți la ușă să-i salveze din potop:
-Să vă deschid ușa asta, îmi rău, eu numai pot!
Fiindcă Dumnezeu o închise, după Noe și ai lui,
Care au scăpat cu viață, la Cuvântul Domnului

Stai și-ascultă astăzi Glasul, ce te cheamă azi în barcă,
Chiar de-s mulți ce nu voiesc, să se urce și să creadă,
Tu salvează-te și crede, trage ușa după tine,
Fiindcă numai este mult, se-aud pașii, Domnul vine!

Ca să nu rămâi afară, ca să plângi o veșnicie,
Cu acei ce cred acum, căci Isus numai revine,
Jos vor rămânea aceia, care l-au batjocorit,
Ca să fie toți salvați, din necaz ei n-au voit

Azi tu crede și așteaptă, Domnul ce-a promis aduce,
Cine-i sfânt să se sfințească, care-i spurcat, să se spurce,
Căci nimic ce-i întinat, acolo sus nu va intra,
Numai cel ce se sfințește, cu Isus va rămânea.

19.10. 2020

Floarea F.