Tu nu te-mpaci cu Dumnezeu?...

În viață tu ai cunoscut
Mulți păcătoși ce s-au căit
De tot ce-n lume au făcut
Și știi că toți s-au pocăit!

Numai tu singur ai rămas
Ne-nduplecat; cum să-i urmezi?
Prea anonimi, prea de pripas
Și mult prea veștejiți îi vezi!

De parcă ce? Nu cunoșteai
De dinainte viața lor?
Ba dimpotrivă: te uimeai
De vorbele, faptele lor!

Căci săvârșind răul mereu,
În satul tău erau vestiți;
Ieri îl urau pe Dumnezeu
Iar astăzi, brusc, sunt pocăiți!

De tine spui c-ai fost om bun,
Cu un trecut imaculat;
Te crezi așijderi și acum:
Un bun exemplu de urmat!

Așa te vezi și nu-nțelegi
De ce Scriptura spune clar
Că sus în ceruri poți să mergi
Numai prin jertfa din Calvar!

Că doar prin Mielul răstignit,
Cel ce pe moarte a călcat,
Poți fi și tu un mântuit
Și nu un veșnic lepădat!

Parcă nu poți realiza
Că nu ai fi la fel de sfânt
ca ei, dacă ai refuza
Să faci cu Domnul legământ!

Căci viețile li s-au schimbat,
De ei sunt toți uimiți acum,
De când cântând s-au botezat
ei merg pe un altfel de drum!

-De ce să mă botez și eu?
De ce să fac un legământ?
Mă mai așteaptă Dumnezeu,
Nu sunt aproape de mormânt!

De ce nu vrei să înțelegi
Că azi de Domnul ești chemat? . .
Că veșnicia ți-o alegi,
Că timpul tău e limitat?

Că și tâlharul, osândit
să moară lângă sfântul Miel,
Dori să fie mântuit
Și-astfel și el ajunse-n cer!

Tu nu te-mpaci cu Dumnezeu?
De ce nu vrei și-amâi? De ce? ...
De ce să te botezi ți-e greu
Când liber ești? Oare de ce? ...

Te cheamă cerul, nu-amâna
cât încă Domnu'-n dreptul tău
are întinsă mâna Sa,
Pod peste iazul celui rău!

Ziua de mâine nu-i a ta,
Tu ești doar lut și nu poți știi
De chiar la noapte va pleca
Al tău suflet în veșnicii!