Transformare

TRANSFORMARE

Din viata asta trecatoare,
Din valea umbrei mortii reci,
Mereu privim tot catre soare,
Mereu privim spre ce e-n veci.

Ma arde dorul vesniciei,
De mic copil Te-am cunoscut,
Când din tarâna, când pe glie,
Pe acest pamânt, eu Te-am primit;

În inima, ceresc Parinte,
Prin Duhul Sfânt ai coborit,
Din frageda copilarie,
De acest pamânt, Tu m-ai desprins.

Și inima, de atunci îmi bate!
Îmi bate pentru ceruri sus!
Mi -am pus adesea întrebarea:
De ce asa în cer S-a dus?

De atâtea ori in ani de-a rândul,
Ma arde doru in piept ascuns,
Si astept strigarea cea din ceruri,
Sa vin acasa la Tine, Isus!

O viata? Da, o viata toate,
Oricât de bine, cât de fin,
Orice splendoare, stralucire,
Si orice glorii, totu-i chin.

E-o viata amarâta, trista,
Fara prezenta lui Isus,
Se vestejeste, totul trece,
Si in osânda grea s-a dus.

De numeri cinsprezece,
Sau saptezeci, sau nouazeci,
Toti anii, siruri, generatii,
S -au dus in umbra noptii reci.

Dar, daca stai aproape frate
Si daca inima-ai predat
Tu Domnului pe vesnicie,
In Raiul Sau, tu esti inaltat.

Cu sufletul in armonie
Îi cânti cintari de bucurie!
Te asteapta slava vesniciei!
Si Imparatul Vesniciei!

Te asteapta ingerii in glorii!
Cu coruri mii, cu serafimii!
Orchestre, miliarde frate!
O, ce splendoare! Nu e chin!

E bucuria ce o sa vie!
Nu cea de o clipa pe pamânt;
E bucuria Vesniciei!
E zborul lin prin Duhul Sfânt!

Din viata aceasta, din natura
Cea pamânteasca ce se trece,
Din locul cel mai lung se pare
In ochii nostri, dar ce rece!

Ramân doar amintiri desarte,
Ramân doar mii de regrete!
Odata ce ai zburat la Domnul,
O, frate, nu mai sunt regrete!

Aici, pe acest pamânt prin viata,
Purtam poveri, dureri si spini,
Ne sunt cununa ce ne-o pune,
In fiecare zi strainii.

Dar sus in cer e mângâiere!
E alinul Sfânt! E unda vie!
Este Prezenta cea divina!
Nu de o clipa, o vesnicie!

E bucuria ce o sa vina!
Este natura cea cereasca!
Nu e natura de o clipa,
Cu vestejirea pamânteasca.

Acolo nu va fi vreodata,
Vreun plinset, bocet, sau tristete,
Ci Vesnica Lui Primavara!
E vesnica ta tinerete!

E clipa când sa te opresti!
Si sa iti pui inima vie,
In slujba Domnului azi, frate!
Sa mergi pe Drumul Vesniciei!

Acolo unde ti-e trasata Calea,
Acolo unde-ti este locul,
Cel pregatit in adunarea
Miilor de sfinti, nu incerci norocul!

Jos pe pamânt, pe aceasta Terra,
Tu treci, sunt umbre, nostalgie,
Dezamagiri desarte. Era
De putrezire, nu invie.

Invie Viata Vesnica!
Invie, inima-ti straina!
De lucrurile lumii acestea,
Ce sunt desarte, sunt doar tina.

Aici pe fata lumii aspra,
In orice zi tu vezi doar riduri,
Cu ochii tristi sau veselie,
De o clipa ce ridica ziduri.

Pe oameni, unii i-i innalta,
Apoi o clipa sunt mai sus,
Si? ce urmeaza, e tristete,
Caci, si caderea lor, rapus! ...

Din ingimfare, din mindrie,
Din inaltimea ce-si creiease,
Ajunge omul in tarina,
Si lasa multele lor case;

Si lasa marea sa avere,
Si lasa multele industrii,
Si investitii, tot ce-n lume,
Propusu-si-a si realizase.

Dar! Transformarea ce o face!
Prin Duhul Sfint Mintuitorul!
E invierea din pacate!
Deschide drumul catre ceruri!

Pe drumul acesta nu-i doar zbucium,
Mai vin cintari de bucurie!
Mai vin din ceruri revelatii!
Ca vedenie! prorocie!

Vorbeste Domnul! ne arata!
Despre Prezenta cea divina!
Omniprezenta Vesniciei!
Nu de o clipa, ci Eterna Sa Lumina!

Peste Gradina Vesniciei!
Sus catre celelalte spatii!
Te pregateste frate astazi!
Caci trec in siruri generatii!

Priveste la realizarea
Ca ai facut tu pentru cer,
Tot ce ai zidit, aici pe terra,
Nu e valoare sus in cer.

Cita sudoare, suferinta,
Cu cit ai ars pentru Isus,
Cit daruit-ai pentru ceruri,
S -a adunat, nu s-a distrus.
Pagina. 3.
Aici pe terra in constructii,
E frumusete cind e nou.
Cind se invecheste, se distruge,
Cind cade zidul, nu-i frumos.

Se degradeaza, se topeste,
Creste verdeata, se distruge,
Pentru ca s-a invechit de vreme,
Pentru ca i-a trecut frumosul.

Caci invechirea paminteasca,
Aceasta putrezire, scrie,
Domnul Isus, Cartea Cereasca,
Ce pregateste in Vesnicie;

Ceva ce nu va trece-n clipe,
Ceva ce nu masoara anii,
Ceva ce nu se mai zideste,
Nici demolare nu-i, nici banii;

Nici pierderi! nici cistiguri frate!
Ci este Marea Realitate!
Ceea ce azi doreste lumea!
Este Marea Stabilitate!

Aici sunt multe oscilatii!
Sunt multe unde, ce cu soc!
Cutremura, si rup pe fratii!
Ce nu-s in a Duhului Sfint Foc!

De multe ori doar o parere,
Dezbina, si imparte lutul,
In loc de Harul Mingiierii,
In loc de dragostea tacuta;

Gasesti o cearta, o partida,
Gasesti razboi de-a lui satan,
Si? frate in frate, cu obida,
Arunca pietre, pe maidan;

Si incep sa urle duhuri mii,
Incep sa-si strige biruinta,
Vrajmasului, si tu nu sti-i,
Ca in rabdare-i biruinta.

Caci drumul vietii pocaintei,
Nu e un drum de privilegii,
Este Calvarul suferintei,
Pe care Regele Vietii,

Urcat-a dus-a la Golgota,
Pina pe Dealul Capatinii,
Crucea, si a suferit blestemul,
Rabdind pedeapsa neascultarii;
Pagina. 4.
A lui Adam, ce din Gradina,
Din Raiul Sau, iesi cu groaza,
Cind izgonit e din Eden el,
Si Domnul pune ingeri straja.

Pentru ca pacatul; impreuna?
Cu Viata Vesnica! nu-I una.
Nu se impaca, nu-s vreodata,
O generatie, ci totdeauna;

Vrajmasi vor fi pe vesnicie.
Tu astazi i-ti alegi destinul!
In rasplatirea ce o sa vie!
In Rai! Sau i-ti alegi tu chinul?

Tu oare! pentru ce te lupti?
Si care-i tinta? Care-i telul?
In Canaanul cel ceresc?
Sau vrei tu azi cistigi duelul?

O sigla! o firma! o inaltime!
Un scaun mai presus la amvon?
Intr -o pozitie in care,
Tu sa privesti de sus in jos?

Nuu! frate! Astazi te intoarce!
Si lasa ura! lasa mindria!
Azi lasa tot ce te incurca!
Si-ti pierzi incet tu vesnicia!

Te intoarce din inima! fa-I locul!
Lui Dumnezeu prin harul Sau!
Prinde prilejul! nepasarea?
Si lupta pe pamint e raul!

Caci delasarea ta din haru-I
E pierderea de o vesnicie!
Este tot ce se poate astazi!
Pierzi cistigarea vesniciei!

O casa in slava sus in ceruri!
O casa in glorii cu Isus!
Tu poti zidi azi de pe terra!
In cer in gloria de sus!

Tu poti urma un drum de jertfa!
Tu poti urca calvarul intreg!
Tu poti din inima da-I totul!
Si spunei: Dumnezeu Te aleg!

Si vesnicia veau cu Tine!
Vreau Viata Vesnica in cer!
Tu ai trimis al Tau Scump Fiu!
Ce a venit Isus din cer!
Pagina. 5.
Ce pentru tine azi vorbeste,
Smereste-te! indreapta-te!
Si ce-i mai sfint, si ce-i mai sacru,
Tu astazi pocaieste-te!

Aceasta e Sfinta Porunca!
Cind cea dintii evanghelizare,
Isus facu din generatii,
Fiul lui Dumnezeu Cel Mare!

Le-a spus un scurt mesaj,
In care: cu pocaiti-va incepu,
Si ia invatat drumul spre ceruri,
Nimic strain nu-i abatu.

Si toate merg de atunci spre-o tinta,
Porunca ce-a primit din ceruri,
Ca Viata Vesnica sa aduca,
La omul pe pamint ce in neguri;

Si in moarte, in adinci tenebre,
Zacea cu sufletul ingropat,
El I-a inviat urmasi continuu,
Ca marturie a lasat.

Se asteapta sa sune strigarea!
Se asteapta sa sune Rapirea!
Se asteapta trimbita din urma!
Cind rasuna-va desteptarea!

Atunci toti mortii din morminte!
Ce in Isus au adormit!
La clipa vor fi inviati!
Si vor zbura in infinit!

Cu toti acei ce-s transformati!
De aici din viata paminteasca!
Ce asteapta trimbita! Rapirea!
Cu toti in slava cea cereasca! ! !

E harul Sau cit azi te imbie!
Dar? Vremea este pe sfirsit!
Caci Transformarea! Viata vesniciei!
Incepe pe acest pamint!

Te acomodezi, i-ti schimbi aspectul,
I -ti schimba inima de piatra!
In ea rasare fin Cuvintul,
Prin har iubirea ce cereasca!

Incet, putin, cite putin,
Se muta, dorul vesniciei,
Te apropie de Dumnezeu,
Te invata Drumul Vesniciei,
Pagina. 6.
Prin Duhul Sfint prin harul Sau,
Cel ce a promis si a implinit,
In El e Sfinta Sa Prezenta!
Ce te sfinteste in infinit!

Ce din tarina pacatoasa,
Ce din urmasi a lui Adam,
Ne -ascultatori si ne supusi,
Sfinteste fiii lui Avraam!

Sfinteste Fii de Dumnezeu!
Este innaltul lor Sfint nume!
Sfinteste si un Nume Nou!
Ei vor primi! Sus pe cerestile coline!

E astazi clipa ta din viata!
Cind poti sa alegi! spune mesajul!
Trimis din cer de Dumnezeu,
Intoarce -te! Prinde prilejul!

E astazi clipa din iubire!
In care trimbita rasuna!
Biserica! Ooo! desteptare! ! !
O clipa mai e! Doar o clipa!

Curind Arhanghelul cu goarna!
Va rasuna din departari!
Si la o clipa toti in stoluri!
Zbura-vom catre porumbar!

Spre Domnul Isus! Sus in glorii!
Sus chiar in minunatul nor!
Si vom ramine in vesnicie!
Cu Domnul nostru Savaot!

Dupa acest eveniment,
Ramine-va doar groza in lume,
Si terra? intra in degradare,
Pamintul? vine judecata!

Si plata va primi oricine,
Cum sta cu vorba, si cu fapta!
Cum a primit Cuvintul Sfint,
Sau L-a respins pe Dumnezeu,

Din care parte tu vei fi?
In acea clipa omule?
Tu esti un fiu de Dumnezeu!
De la creiatia intelepciunii!

De te vei lasa inselat,
De amagirea care vine,
Din intuneric; cind Gradina…
A plins amar a ei tristete;
Pagina. 7.
Caderea omului, din Rai,
Cind s-a sfirsit acea frumusete,
Acel frumos ce in Eden,
Era facut de Dumnezeu,

Ceva ce vesnic raminea!
De omul nu cadea in rau,
De neascultarea nu-l pindea,
Si de pacatul nu ar fi fost;

O! ! ! Omule! si acum Eden!
Tu tot ai fost asa frumos!
Un Paradis Prea Sfint Etern!
O! ! ! Omule unde ai fost!

Dar Dumnezeu ce l-a creieat!
Si l-a iubit asa de mult!
A dat pe Singurul Sau Fiu!
Rascumparare ia facut!

Din moartea negra de pacat!
Va judeca odata tot!
Pe cel ce l-a respins!
Jos in pacat el a ramas mort.

Tu astazi poti sa te intorci!
Caci miine! nu e ziua ta!
Astazi e clipa cind mai poti!
Intoarce-te nu-L refuza!

Arhanghelul curind rasuna!
Cu trimbita tunind Trezirea! ! !
Vino! ! ! acas in Vesnicii!
Biserica vine rapirea! ! !

Amin
Fratele Danut Burla 26 septembrie 2008 Bruxelles, Belgia

Pagina. 8.