Tefania- Amenintari spuse prin gura lui Tefania

Amenintari spuse prin gura lui Tefania
(Tefania cap. 1)


Lui Iuda, iarasi i se spune
Prin Tefania-i se vorbeste
Pedeapsa ce i se va pune
Si tot, ce i se pregateste

Caci Domnul tot va nimici
Oameni si vite, impreuna
Si pesti si pasari va starpi
Tot, ce pe acest pamant misuna

Si pe cei din Ierusalim
Domnul cu ura-i va starpi
Iudeii, vor trai din plin
Raul, ce li s-a pregati

Boala va fi, multi decimati
Zdrobiti de mana Domnuluiu
Preotii lor, la moarte-s dati
Caci, nu au facut voia Lui

Acelor ce-s inchinatori
Acelor ce se ploconesc
Ai idolilor, iubitori
Si pe Domnul nesocotesc

Cu toti la moarte vor pleca
Pentru Domnu-s, o uraciune
Ei nu au vazut slava Sa
Si pe Domnul mai jos, Il pune

Fata de idoli fara viata
Care nicicand, nu-i au in gand
Se inchina mult la a lor fata
Dar ei sunt morti si nu raspund

Cei care pe Malcan se jura
Si calea dreapta, au ratacit
Nu-L pomenesc cu a lor gura
Pe Domnul, L-au nesocotit

Acum ziua jertfei soseste
Si oaspetii sunt toti, sfintiti
Acuma, Domnu-I pedepseste
Pe imparatii mari, pe printi

Pe cei care au haine straine
Pe cei care peste prag, sar
Pe cei ce nu fac deloc bine
Pe cei care insala, iar

La Poarta pestilor se aude
Strigat de jale si suspin
De peste dealuri acum vine
Un prapad mare si mult chin

In Mactes plang locuitorii
Si totul, este nimicit
Cei ce aduc aur, negustorii
Cu toti de aicea au pierit

Ierusalimu-i scormonit
Cu felinare, luminat
Domnul umbla necontenit
De cei nepasatori, a dat

Acei care stau linistiti
Si in pedeapsa Lui, nu cred
Si aceia, vor fi nimiciti
Puterea Domnuluiu o vad

Avera si casele lor
Intr-un pustiu se vor schimba
Si nicicand rodul viilor
Ce le-au sadit, nu il vor bea

Caci ziua cea mare-i venita
Ea, este o zi de manie
O zi de groaza, pustiita
Si negura are sa fie

Va fi o mare intunecime
Si cel viteaz, se va speria
Cu trambita necazul vine
Si lumea se va-nspaimanta

Poporul va fi-nstramtorare
Ca orbii, toti vor bajbai
Pacatul striga-n gura mare
Dar Domnul, ii va pedepsi

Sangele lor pe jos se varsa
Ca praful apoi, va ajunge
Cu totii vor striga de groaza
Dar Domnul, pedeapsa aduce

Ca un gunoi, carnea va fi
Unii pe altii, s-or calca
Vor plange si se vor jeli
Dar Domnului, nu-I va pasa

Nici aurul si nici argintul
Nu va putea sa izbaveasca
Ziua maniei, e ca gandul
Vine rapid s-o nimiceasca

Caci focul geloziei Lui
Chiar peste tot, se va vedea
Pedeapsa e a Domnului
Si orisicui, o poate da.

va urma