Te-am întâlnit...

Te-am întâlnit...

Te-am întâlnit Isuse Doamne,
Odată în frageda-mi pruncie,
'N momente dulci de bucurie
Pe la-nceputul... unei toamne
Din preascumpa-mi copilărie.

În clasă fiind, în zi de şcoală
Am primit dar, două cărticele,
Ce au fost dragi inimii mele
Şi-un loc în inima mea goală
Găsitu-sa, atunci pentru ele.

Şi la lecţia predată, de religie
Doamne-ai vorbit inimii mele
Despre creaţie, de cer şi stele,
Care-ar fi vrut, multe să ştie
Despre-adevăr, şi toate cele.

Despre puterea-Ţi creatoare
Cu-a Sa mărime, în Univers
Şi despre viaţa-n bunul mers
Descoperind iubirea-Ţi mare
Cu-adâncul ei ecou, neşters.

Te-ai coborât la mintea mea
C-al Tău Cuvânt, să înţeleg
şi-al veţii mister să-l dezleg,
Căci Tu din veci eşti pururea...
Şi-al vieţii Domn, eu Te aleg.

Să pot pricepe, cum prin har
Şi printr-un plan de mântuire
Dând propria-Ţi neprihănire,
Tu-ai fost pe cruce la Calvar
Mielul de jertfă spre-izbăvire.

Flavius Laurian Duverna
29 ianuarie 2009