Suflet pierdut

De-ai câștiga aici întreaga lume,
Plăcere-n tot ce faci de vei găsi,
Să fii vestit, să ai un mare nume
Prieten drag, la ce ți-ar folosi?

Ce vei simți aflat în pragul morții
Când sufletul ce-l ai pierdut ți-a fi?
Cu lacrimi vei plăti tributul sorții,
Cursul vieții n-o să-l mai rescrii!

O viață-avem si vom plăti odată
De tot ce facem și de cum trăim,
Vom fi-ntrebati la dreapta judecată,
Nu se sfârșește totul când murim.

Când alergarea ta va fi-ncheiată
Vei sta-naintea tronului divin
Chemat de El ca să primesti răsplată,
Sau condamnare la eternul chin.

Te-ai îngrijit aici să nu duci lipsă,
Cu trudă-ai strâns avere, tot ce ai,
Și orice culme-ai vrut să fie-atinsă
Să-ți faci în astă lume colț de rai.

E timpul să trudești și pentru suflet,
Căci el nu moare, nici nu putrezește,
Oprește-te acum din al tău umblet,
Și-al mântuirii dar smerit primește!

Ţărână ești și-n ea te vei întoarce,
Lași tot ce-ai strâns aici cu vrednicie,
Cu fiecare "mâine" ce va trece
Te-apropii tot mai mult de Veșnicie.

Păcatul te va duce la osândă,
Te vei căi pe veci în plâns amar,
Ascultă azi a Lui chemare blândă,
Și nu nesocoti-al iertării Har!

Olivia Pocol (Bâlc)