Sub aripile iubirii părintești

Un părinte cunoaște bucuria din cămin,
Simte adânc durerea care apasă casa.
Trăiește lipsurile ce rod adesea-n tăcere,
Plecat pe genunchi, nu de la oameni cere.

Domnul răspunde la rugăciune fără întârziere.
De multe ori lacrimile i-au umezit obrazul,
Căldura lor pe față i-a rămas mult timp,
Când copiii lui de Domnul s-au îndepărtat.

Un părinte postește, plânge cu-adevărat,
Se trezește-n noapte, se pleacă pe genunchi,
Se roagă cu durere în prezența lui Isus
Pentru fiul risipitor care în lume s-a dus.

Un părinte te iartă, te ridică cu blândețe,
Te-nvață cum să treci peste a ta durere,
Când lacrima amară brazdează a ta față,
Un părinte te zidește, nu te umilește.

Deși n-ai în catalog note de zece,
Deși ai ajuns să umblii în zdrențe,
Te privește-n ochi, simte a ta durere,
Știe cât de des ai căzut pe trotuare.

Știe cât de des, de bună voie ai ales
Să-ți cheltuiești banii prin discoteci.
De multe ori ai ajuns acasă pe la ora trei,
Părinții tăi simțeau zbuciumul din tine.

Părinții tăi au crezut că Domnul Isus știe
Cum să îți vorbească, să te modeleze,
Să te-ntorci din nou de unde ai plecat;
Adunarea toată, pentru tine s-a rugat.

Adunarea toată, cu-adevărat s-a bucurat
Când pragul adunării din nou tu l-ai călcat.
Frații scapă lacrimi, dar sunt de bucurie,
Pentru că încă un fiu și-a venit în fire.

Părinții tai plâng, dar plâng de bucurie,
Tu ești fiul lor demult plecat în lume.
Plecați pe genunchi, Îi mulțumesc Lui Isus,
Pentru că, a vegheat asupra ta în clipe grele.

Vino, fiule drag, te-nbrac cu o haină nouă,
Vino, fiule drag, rămâi sub ocrotirea Mea,
Întoarce-te acasă, găsește pace și odihnă,
Bucură-te în Mine, fii plin de pace și har.

28.03. 2019 — 20:54 — Londra