Spre Cetatea sfântă

Doamne dă-mi și mie, din acestă zi,
Inimă-nsetată de-ale Tale Ape,
Spre Cetatea sfântă, înspre veșnicii
Să alerg în plinul Dragostei Agape.

Suflete pervers, în zbor de o clipă
Te încrezi în omul care-i ca o boare,
Atomul necredinței mușcă, țipă,
Al vieții sârg nebunesc, te doare.

Peste credincioși cad ploile induse
Când picură clepsidre rupte din astral,
Anunță toate, venirea ta Isuse,
Se-mplinește Slova, veni-vei triumfal.

Atâta frumusețe Doamne ai pus
În ochii noștri privind Împărăția,
Gama Universului de nepătruns,
Leagă armonii, Glasul Tău, Mesia.

Stăpânul te-așteaptă și Cerul la fel,
Să te întorci Acasă, din lumea cruntă,
Rătăcitor pe căi străine, doar prin El
Salvați suntem, prin Jertfă, fără plată.

Aș vrea s-adorm dar ochiul nu mă lasă
Să-nchid a focului putere-n mine,
Căci vreau să fii și tu a Lui Mireasă,
În ziua în care Mirele meu vine!

Amin!