Scrisoare

Îți scriu acum, că poate mâine mor
Ascuns în taina unui negru nor,
Ce fără vină mă va lua grăbit
Dar, toți vor spune că am adormit.

Te recunosc sau poate nu te știu,
Nu-i important, contează că ești viu
Și-ți scriu chiar dacă nu mai mor,
Îți amintesc cuvinte care dor.

Mi-e frică să te las prea liniștit,
Crezând că poți trăi neabsolvit
În rai să știi nu trec și corigenții
Îmi pare rău, Isus nu vrea atenții.

Nu te baza că știi să te descurci
Eu înțeleg dar, cred că tu încurci
Viața de aici cu veșnicia
Îmi pare rău dar, nu poți copia.

Știu c-ai furat și încă nu ești prins,
Problema e că ai să fii surprins
Ce multe știe Dumnezeu de tine
Și momentan să știi că nu-i de bine.

Te-ndrepți parcă fugind spre ură
Având atâta pizmă-n a ta gură
Și crezi că nimeni nu te-oprește.
Rămâi te rog o clipă și gândește.

Te-avertizez nu-i bună calea ta
Oprește-te te rog, nu te-avânta
De mergi în veșnicie noaptea asta
Te va-nghiți mormântul și năpasta.

Îți scriu acum, mă simt profund dator
Că știu unde mă duc dac-am să mor
Dar, veșnicia ta nu-i rezolvată
Cu cerul viața ta nu-i împăcată.

Și chiar de nu te știu, mă doare
Să stau de unul singur în splendoare
Știind că nu mă costă să îți zic
Că fără El nu ești decât nimic.

Cu lacrimi scriu să te întorci acasă
Să-ți plângi păcatul ce te-apasă
Și-n rugăciuni fierbinți să te căiești
Apoi, eliberat să-I mulțumești.

S-a răstignit să moară pentru lume
Să-ți dea în veșnicie un nou nume
Și biciuit El sângele Și-a dat
Să-ți izbăvească viața din păcat.

Îți scriu acum, că poate mâine zbor
Spre locul unde lacrimi nu mai dor.
Dar, vei citi în taină ruga mea
Și poate izbăvirea-I vei vedea.

Nici nu te știu dar, poate ne vom știi
Și-atunci mai pe-ndelete-om povesti
Minunea, transformării lui Cristos
Ce te-a schimbat în fiu din păcătos.