Scara credinței

Motto: ""Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa,
voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine."" Amin! Apocalipsa 3:20.

La ușa mea, nu doar odată,
Bătut-ai cu răbdare;
Dar ușa mea era încuiată
Cu pământești zăvoare.

Și astăzi, Doamne, mă-nfior
De-a mele fapte rele;
M-apasă adesea și mă dor
Păcatele-mi prea grele.

Plăcute-au fost inimii mele
Plăcerile de-o clipă,
Dar cât de repede, prin ele,
Păcatul se-nfiripă.

Și-apoi, păcatele-ncolțite
Din plăceri deșarte,
Te amăgesc pe nesimțite
Și te duc la moarte.

Dar eu făcut-am legământul,
S-alerg pe calea dreaptă;
Să lupt să împlinesc Cuvântul
În cuget și în faptă.

Cuvântul Tău, scump giuvaer,
E-o scară a credinții;
Și fără ea n-ajungi în cer
Acolo unde-s sfinții.

Cei cu credință neclintită
Suie mereu pe scară,
Dar cei cu inima-mpărțită
Nu suie ci, coboară.

Mai vino iar la a mea ușă,
Mai bate înc-odată;
În sac, Te-aștept, și în cenușă
Iar ușa-i descuiată.

Atunci, la pieptul Tău voi plânge,
Iertare, Doamne, să îmi dai;
Și pâinea cinei când vei frânge,
Mă voi simți cu Tine-n Rai.

Doar Tu poți șterge pe vecie
Trecutu-mi păcătos,
Să am și-n cuget curăție,
Și părtășie cu Hristos.

Puțin mai este până vine
Ziua când toate se sfârșesc;
Dar ce care se-ncred în Tine,
În veci vecilor trăiesc.
Amin!