Sabatul și Golgota

Pământul era-n beznă, era pustiu și gol
Tu ai creat ce este, în șase zile, doar
Și-a șaptea ai rezervat-o să fie pentru om
O zi de închinate, un sabat pentru om
Dar omul a uitat căci Tu când l-ai creat
I-ai dat și-o zi anume, să fie de-nchinat
Și-n alergarea lui nu vrea să se oprească
Și-n sfântă adorare, o rugă să rostească.
Tu l-ai creat pe om iar el s-a răzvrătit
Ai coborât din ceruri, pe cruce ai murit
Și-ai odihnit în groapă în ziua de sabat
Apoi, așa cum spus-ai, Tu iar ai înviat
Și-ai prevestit ce fi-va, să știm și e păcat
Că-n ziua Ta cea sfântă noi poate, nu am stat
Și n-am murit cu Tine, la cruce n-am lăsat
Mândria, egoismul; pe Tine te-am uitat.
Te rog, Doamne ajută să țină al Tău popor
Sabatul cu credință, și-n suflet doar un dor
Și-n inimă să poarte doar o dorință vie
Să aibă în piept credința și-n suflet bucurie.
Emilia Dinescu