Să înțelegi credința

SĂ ÎNȚELEGI CREDINȚA

Să înțelegi credința,
E azi un lucru mare,
Dar este-o biruință
În orice încercare.

Să știi să crezi Cuvântul
Nu-i lucru de-apucat
Ci este-o biruință
Ce Domnul a trasat.

Nu te lăsa de valuri,
Purtat de necredinți,
Priește doar spre Domnul
Și-ai parte printre sfinți.

Credința îți dă pace,
Iubire, bunătate,
Cine-o trăiește, are
Cu Domnul veșnic parte.
De ai credință sfântă,
Treci mai cu bucurie
Orice împrejurare
În lunga pribegie.

Credința este harul
Care ne duce-n cer,
Cu ea învingi amarul
Și capeți noi puteri.

Credința ne aduce
Ades pâinea pe masă,
Și tot ea ne conduce
Printre străini spre casă.

Credința este pacea
Și apa cea curată,
Ce-ți stâmpără ființa,
Oricât de însetată.

Tu, cum stai cu credința?
O ai în Dumnezeu?
Sau, crezi în multe lucruri
Ce te despart de El?

Crezi tu în curăție,
În sfântul Său Cuvânt,
Găsești în El solie
Sau ești purtat de vânt?

Crezi tu în El ca Tată,
Crezi că Isus Hristos
Și grija ta o poartă
Aici, pe pământ jos?

Crezi astăzi cu tărie
În Duhul Său cel Sfânt!
Căci El, și azi lucrează
Aicea pe pământ.

O! Crezi că vine vremea,
Când sus, în slava Sa,
Ne va lua din lume
Doar prin puterea Sa?

Crezi tu în stăruință,
În sfântul har divin
Ce vine-n rugăciune,
Și ți se dă un semn? ...

O! Multe taine poartă
Adeseori credința
Dar de-o-nțelegi atuncea,
Tu mergi spre biruință.

De multe ori cu teamă,
Te vezi ca părăsit...
Dar tot credința frate,
Negura-a risipit...

Veghează și mai ține
Credința adevărată,
Și nu te teme, iată,
Căci zorii se arată!

Credința, doar credința
Și dragostea dintâi,
Să-ți fie o emblemă,
Și-o pernă căpătâi.

Și-atunci, vei zice: VINO
Cu sfinții împreună,
Și nu te temi de lupta
Din vremea de pe urmă.

Și simți întăritura
Ce ți se dă în noapte,
Deci, roagă-te și crede,
Și urcă ale ei trepte.
Amin!