Ruină

Ruină

Cândva multă fală şi glorie aveai,
Dar azi eşti monument pentru lume
Se miră mulţimea ce odată erai,
Iar acum eşti de râs şi de glume.

Dărâmată ţie viaţa şi zidul surpat,
Demonice forţe te ţine în lanţuri
Aşa ai ajuns dacă nu ai vegheat,
Şi nu ai stat lângă Domnul alături.

Odată slujeai pe Hristos cu iubire,
Dar şoaptele firii ai început să asculţi
Apoi uşor, te-au târât spre pieire,
Acum eşti ruina ce-o privesc foarte mulţi.

Inima-ţi era ca templu cel sfânt
În care Domnului se-aduce închinare
Dar L-ai izgonit pe Duhul cel sfânt,
Şi-ai ajuns o ruină călcată în picioare

Monumentul istoric al lumii tu eşti,
Că nu mai eşti ce ai fost odată
Eşti o ruină a păcatului la cari să priveşti
Sau poate o ruină de lume uitată.

Dar trece Isus Arhiologul ce poate,
Să-ţi refacă viaţa aşa cum a fost
Dar trebuie să-i spui a tale păcate,
Cerându-i iertare cu lacrimi şi post.

Iar El, va zidi viaţa-ţi de satan dărâmată,
Va rupe El lanţuri şi poftele toate
Şi nu vei mai fi o ruină, cum ai fost tu o dată
Ci templu de laude, sfinte, curate.

Dar lasă-L să intre în inima ta ruinată,
Să schimbe El tot ce trebuie schimbat
Să pună în tine o inimă nouă curată,
Ca niciodată de păcat să mai fii ruinat.