Romani 8;28

Romani 8; 28

Demult, demult, zice Scriptura
Era un Tată ce avea
Un fiu frumos si cumintel
Si toată averea i-o păstra

Crescuse fiul ca din apă
În palme sfinte, si în bogătie
Dar la un timp, privind în jur
Râvnise la idolatrie

El se suia pe culmi, la stâlpi
La astartei, tămâie arse
Atuncea Tatăl lui Cel Bun
Văzu din cer, si Se mâniase

Trimise vorba prin profeti
Altarel lui baali sa lase
Ca îl asteapta cu mult drag
Sa se întoarcă acasă

Dar ce să vezi că a Lui fiu
Iubea mai mult idolatria
Îi omora pe-acei profeti
Dispretuindu-İ profetia

Atuncea Tatăl lui Îsi rupsese
Din a Lui Inimă plângând
Si O lăsă printr-o fecioară
Să vină pe pământ

Si partea -Aceia luminată
De pocăintă îi spunea
Dar el avea o ceată mare
Nu auzea si nu vedea
******
Atuncea fiul răzvlatit
Văzând Lumina-n lume
Găndi ca să-L omoare
Împărătia sa-i rămână

Bătut si schingiuit
Lumina lumină în noapte
Si se întinse peste tot
Si primse neamurile toate

Făcu din jertfa Lui pe cruce
Un prilej de bucurie
Iar pe neamurile le-a făcut
Un fiu iubit la-Mpărătie

Căci din căderea celui care
A fost iubit si protejat
İsus prin jertfa Lui
O lume-ntreagă a salvat

Căci toate-n lume ce lucrează
Este spre bine, stiu si eu
Acelora ce Îl slujesc
Si Îl iubesc pe Dumnezeu
Si vin la El prin planul Său Amin!