Puntea vieții

Puntea vieții

Se clatin-a vieții punte-n apus
Cu greu pe ea pășesc și-n gânduri sunt dus.
Spunându-mi că viața nu-mi trece curând
Dar iată-mă-n fața cu tristu-i amurg.

Se zguduie puntea și n-am ajutor
Sub mine-i vâltoare mi-e teamă că mor.
În jur e pustiu și singur eu sunt,
O, cine să-mi spună măcar un cuvânt.
Se clatină puntea în dreapta și-n stânga
Și strig: Ajutor! văzându-mi osândă
Se zguduie puntea în jos și în sus
Amar îmi plâng soarta și sufletul dus.

Și lunec în jos, un ultim efort
Mă zbat disperat, zadarnic înot.
Dar iată o mână, un braț salvator
Din valul cel negru mă scoate ușor.

Mă scoate afară, aș vrea să privesc
În jur e-o lumină ce ochii-mi orbesc.
O teamă mă prinde și cad la pământ
Cu fața în lacrimi nu scot un cuvânt.
O voce îmi spune: n-ai teamă, copile
Iertat ți-e păcatul, dar hai după Mine
Pășește de-acuma pe urmele mele
Și moarte nu afli de calci după ele.

Dar cine mai poate să țină la mine
Sunt plin de păcate și nu se cuvine
Făcut-am doar rele în lumea aceasta
Nu merit eu milă, ci merit pedeapsa.

Încrede-te-n Mine că sunt pentru tine
Trimisu-ma Tatăl să-ți fac numai bine.
Ridică-ți tu fața, privește în sus
Căci Eu, salvatorul sunt Domnul Isus.
Hai schimbă-ți tu viața de-acum înainte
Cum cere prea bunul, Cerescul Părinte
Hai schimbă-ți tu viața, nimic nu e greu
Ascultă de Tatăl, al Tău Dumnezeu.