Prizonier în lumea asta

Înecat în valurile acestei lumi
Strig la Domnul, la ajutorul meu.
Căzut jos la pământ, nu uit că Îl am pe El,
Care în nevoi mă sprijină mereu.

Învolburat de norii ce s-au adunat,
De groaza viitorului apropiat,
Eu aleg să nu mă înspăimânt,
Să am încredere în planul Lui cel sfânt.

Prizonier în durere şi cruzime,
Unde toată lumea caută o mângâiere,
Eu am pace ce-am primit-o în dar
De la Isus, Cel care a murit la Calvar.

Încătuşat de îngrijorarea ce bate la uşă mereu,
Alergăm în lung şi-n lat să găsim alinarea.
Doar la El pace cuprinde sufletul tău,
Doar la Domnul Minunat o găseşti dacă vrei.

Încuiat în lumea aceasta, ce trebuie să o trăieşti,
Dar nu oricum, ci cu Domnul până-n cer.
Dacă vrei să ai cunună, nu o coroană de spini,
Atunci drumul ce L-a parcurs El trebuie să-l parcurgi şi tu.

Manipulat de lume, de cei bogați,
De cei ce doar te folosesc şi nu dau doi bani,
O să ajungi la capăt şi o să conştientizezi
Că nu s-a meritat truda pentru averi.

Ajungi bătrân, doar tu şi singurătatea,
Şi regreți cu-amar că nu ai ascultat,
Că după moarte nimic nu poți schimba,
Că nu ai prețuit îndemnul ce ți-a fost dat.

Prins în gândul ce te duce la amar,
Că măreția şi nepăsarea te-au depărtat de Rai,
Regreți acum şi-ți pare rău că nu ai încercat,
Dar poate Domnul, în durerea ta, te iartă de tot ce-ai făcut rău.