Preambulul veșniciei

Trăim azi în preambulul veșniciei ce urmează.
Am făcut ce spune Domnul? N-am uitat că El veghează?
Din sălașul Lui din ceruri, ne dă timp de cercetare
Pentru că ne mai iubește Dumnezeu pe fiecare!

Uneori, poate-n prea multă tulburare sufletească,
Am uitat că ni-i alături din cetatea Sa cerească.
Aburul ce suntem, firea, îndoiala, neputința,
Au venit perfid, în noapte, să ne zdruncine credința.

Când planau asupra noastră răul, iadul și pieirea,
A venit Isus din ceruri, experimentând iubirea.
Pentru noi, Divinul Tată, cu durere părintească
Și-a jertfit Fiul pe cruce, prețul nostru să-l plătească.

Și eu, ca atâția alții, am gemut sub apăsare
Încercând cu forțe proprii să-mi fac viața sărbătoare;
Și-am văzut că nu contează că ești bun sau ai știință,
Dacă nu Îl ai pe Domnul, eșuezi cu ușurință.

Dumnezeu-omniprezentul nu e doar de circumstanță,
Încă are indulgență și la oameni dă speranță.
Oricui vrea și se căiește, pacea-n suflet e trimisă
Atât timp cât Domnul ține ușa harului deschisă.

Pentru noi se luptă Domnul, cerul și pământul spune
Că ne e atât de-aproape, cale de o rugăciune.
Până nu se-nchide ușa, până Domnul nu revine,
Caută să afli Calea ce-a creat-o pentru tine!

Salzburg, 12.01. 2020