Poveste adevărată

Poveste adevărată

O poveste mult hazlie
Dar gândind a ei esență,
O să vezi că este tristă
Și-o întâlnești mereu în viață.
Într-o zi caldă, cu soare,
Pe când eram la plimbare,
Mă-ntâlnesc la colț de stradă
Cu o frumoasă domnișoară.

Frumoasă și învăţată,
Se lăuda că-i emancipată,
De două ori laureată;
Vorbește cinci limbi străine.
Și privind-o, am gândit,
În duh așa am simțit,
O dorință de a-i vorbi,
Despre Cine ne-a-ntocmit.

Începui frumos a spune,
Cum Dumnezeu a creat lumea
Și pe noi - făptură aleasă -
Cum în lume nu mai este.
Și-n final o întrebai:
- Zi-mi iubita mea ce crezi,
Crezi în bunul Dumnezeu,
Crezi că-I Făcătorul tău?

Mă privește cu ochi mari.
- Vai....eu ce să spun....?
Pe mine,............scuzați-mă,
Dar nu m-a creat nimeni.
Eu sunt doar o celulă,
Creată așa....dintr-o lavă,
Dintr-un fum sau....ceva larvă,
O combinație de mai multe.

O celulă?..........o întrebai.
Cum?...............De unde?
Păi,.....răspunde.......din natură!
Așa cred eu, îmi cer scuze.
Vai de mine!..... pe moment,
Mi-a fost frică s-o privesc.
O celulă din natură...
Mi-a fost milă de ce zice.

Și din nou încep să-i spun,
De Scriptură, de Cuvânt.
Dar......degeaba, am eșuat.
Acuma-mi zicea că-i larvă...
Eram toată transpirată
De atâta explicație
Deşi, după cum mă privea ,
Am crezut că m-a-nțeles.

Și din nou eu o întreb:
- Zi-mi iubita mea,
Știi acuma cine ești?
Înțelegi Cin* te-a creat?
Și-mi răspunde fâsticită:
- Scuzați, dar eu nu cred nimic
Din tot ceea ce mi-aţi zis;
Eu sunt larvă și atât.

Am scos Biblia atunci
Și-i arăt: - Uite aici,
În Scriptură scrie bine,
Cine cu drag te-a-ntocmit.
Eşti creată de Dumnezeu
Duh ți-a însuflat din Duhul Său.
Ești făptură minunată,
Trebuie să crezi şi să-I dai slavă.

Ea nimc nu pricepea;
Parcă creier nu avea.
O priveam cu ochii triști,
Mi-a părut chiar rău de ea
Cum Satana o orbise,
Neuronii-i stăpânise,
Ca să nu gândească bine
Și să se simtă larvă, celulă...

Atunci dulce eu i-am spus:
- Dacă-ai fi citit aici, sigur tu ai fi știut
Că ești făptură minunată
Dar așa, rămâi o larvă!
Și o întâlnesc des pe stradă...
Eu îi spun de departe:
- Îmi plimb minunata făptură!
Tu!.... ea răspunde....Eu, larva, celula!

Mulțumesc lui Dumnezeu
Neuronii-mi sunt toți treji
Sunt străjeri la datorie,
Să gândească ce e bine.
Și mă uit când mă-ntâlnesc,
Cu această domnișoară,
Cum Satana a lucrat,
Neuronii i-a blocat

Și o face să se simtă,
Nu creație divină,
Ci o combinație de larvă - zgură.
Cât e de șiret Satan!...
Mulțumesc lui Dumnezeu,
Am înțeles Cuvântul Său.
Înțelepciune mi-a dat,
Ca să știu Cine m-a creat.

Sunt creat de Dumnezeu,
Viața mi-a dat-o El.
Nu-s nici larvă, nici celulă,
Sunt cea mai minunată făptură
După chipul Sfânt al Său!
Cred că atunci când va veni
Mă va duce-n cerul Său.