POEZIA VESNICIEI

POEZIA VESNICIEI

Privind la viata scurta, limitata,
In care suntem programati de Dumnezeu,
Citind din Biblie, Maretul Plan al Sau,
Filozofam adesea stiintific despre rau,
Si facem mici planificari, fara eternitate.

De cariere, studii, pregatiri, profesii,
Suntem asa de ocupati, de clipa trecatoare,
Agricultori si sezonieri culturii anuale,
Planificari si directive; fara de valoare,
Dar viata, nu ne face, nicidecum concesii.

Ne impartim in ani, poverile de dus,
Fara sa calculam de unde vine timpul,
Si unde merge? Care este destinul?
Caci suntem calatori ca si strainul!
Pe un pamânt cu rasarit si cu apus.

Ne facem planuri, de productivitate,
Uzine, fabrici, magazine, dezvoltare,
Transporturi si finante, multa alergare,
Imbogatire, pentru viata pieritoare…
Dar? ... Suntem depasiti de realitate!

Caci, ce e omul în acea configuratie?
Care-i destinul? Pentru ce-i creieat?
De unde vine? Cine l-a creiat?
Si pentru cine, a fost planificat?
Acest interesant si mic in constelatie…

Cu unitatile de limite terestre
Vrem ca sa masuram noi Vesnicia?
O! ! ! Cât de mare e Dumnezeirea!
Ce nu pricepe toata omenirea,
Ce este dincolo de zarile maiestre!

Ascuns dar, peste tot, prezent in univers!
Ce Creator avem nemarginit si vesnic!
El este Dumnezeul Cel Atotputernic!
O! ! ! Omule, tu, care zaci in intuneric!
Prea mic si invizibil in marele univers.

Ce fericiti suntem cu soarele cel cald,
Ce lumineaza Terra si o incalzeste,
Si toata vegetatia ce viata o primeste,
Prin exercitiul zilei care creste,
Si razele ce radiaza pe pamânt si ard,

De mii de ani, el face acelasi exercitiu,
Executind porunci divine in vesnicie,
Masoara spatiul din univers cu bucurie,
Mereu e pe orbita cu exactitate,
Cu fiecare echinoctiu si solstitiu.

Pamântul se roteste si masoara timpul,
Iar omenirea naste si traieste viata,
Si imbatrineste, moare tot ca iarba,
Se scurge fara sa observi si trece viata,
Asa se duce fiecare cum îi vine rândul.

Dar? ... Daca ne oprim si cautam menirea?
Chiar Dumnezeul Vesnic, vine, ne arata,
Ca El e pretutindeni, Vesnic Tata!
Ce Se ascunde in gloria Sa Minunata!
Si harul Sau ce e Dumnezeirea!

Ne bucuram de fiecare primavara,
Când tot ce este viu regenereaza,
Si creste viata si natura innainteaza,
Cu flori si roduri care inviaza,
Si cresc, si ne hranesc in toata vara.

Ne daruieste fiecare an de viata,
Tot ce avem nevoie aici ca sa traim,
Organizat si ordonat ca sa muncim,
Intelepciunea Sa, cum sa chivernisim,
Daca Îi ascultam a Lui povata.

Dar, nu e omul fericit fara de Dumnezeu;
De aceea, cautam in orice lucru fericirea,
Se zbate zilnic, toata viata, omenirea,
Dar toate duc la un sfârsit: pieirea!
De nu-L cunoastem, nu-L gasim pe Dumnezeu!

Doar Dumnezeu ne da in viata fericirea!
Fiorul minunat al bucuriei! Duhul Sfânt!
Trimis din cer sa ne sfintesca pe pamânt,
Sa ne transforme pentru cerul Sfânt!
Prin Domnul Isus! Ne-a dat mântuirea!

Prin sângele Lui Sfânt varsat pe cruce!
Prin jertfa Sa divina, coborât din cer,
Platind pacatul omenirii, Sfântul Miel!
Ne-a daruit iertarea sa ne scape de infern,
Prin Noul Legamânt ce El din cer aduce!

Am fost creati ca sa traim o Vesnicie!
Si asezati in Raiul minunat si stralucit,
Nu pentru niste ani de viata, ci infinit,
De Dumnezeul Cel Adevarat, Desavârsit!
Chiar de la inceput sa fim in bucurie!

Dar iata, platim pretul neascultarii,
Si amagirii lui Satan din Gradina Eden,
Ce a luptat ca sa arunce in infern,
Pe cei dintâi creati pentru etern,
Din ura si mândria-i, pacatul lepadarii.

Acest mare cataclism din univers,
Este razboiul lui Satan in omenire,
Ce-a fost Arhanghel sus in stralucire,
Dar a fost aruncat pentru pieire,
Si condamnat pe cruce, fara drept de apel!

Acest razboi catastrofal cu duhuri rele,
Este razboiul omenirii pentru vesnicie!
Este adevaratul sens spre bucurie!
E Calea Dreapta catre eterna fericire!
Fara de moarte, fara plâns, fara durere!

Si cautind aceasta adevarata fericire,
Descoperim a Domnului Isus prezenta!
Ce ne iubeste, ocroteste in permanenta!
Sa fim biruitori prin a Sa biruinta!
Cu dragoste, da Viata Vesnica! In nemurire!

Cum sa descriem? Si cu ce cuvinte?
Cu ce s-asemanari? Ce comparatii?
Ce minunat rasuna în constelatii!
Cu sfintii ce ne-asteapta, generatii!
Sa fim cu Dumnezeu! O Vesnicie!

Acest cuvânt maret: " O Vesnicie!"
Este ceresc! Origine Dumnezeiasca!
El este definitia destinului! Cereasca!
Am fost creati spre Gloria cereasca!
Pentru eternitate! Bucurie! Vesnicie!

Deci, sa ne pregatim, sa traim vesnic!
Caci viata pe pamint e temporara!
E pregatirea noastra stagiara,
De transformarea cea spirituala,
Din limitat, in ceea ce e vesnic!

Ce minunat rasuna infinitul!
Când moartea va dispare in infern!
Când Dumnezeu va judeca etern!
Va arunca pe diavolu-n infern!
Si rautatea va gasi sfârsitul!

Ce minunat rasuna! Vesnicie!
Cu Domnul Isus! Fiul Sau Divin!
Ne va rapi de pe acest pamânt strain!
In Raiul Sau! Noul Ierusalim!
Sa fim cu El! In cer! O Vesnicie! ! !


Fratele DANUT BURLA, Bruxelles, Belgique, 29 / 12 / 2019 ora 0:20.