Pocăință, dar ceresc

Ridică-ți în sus privirea,
Stai o clipă, te gândește,
Nu auziți că El te cheamă?
Vino și te pocăiește!

De la Domnul pentru tine,
Suflete trudit cu greu,
A venit Isus în lume,
Să te-ntorci la Dumnezeu.

Calea ți-o arată, Domnul,
Prin Cuvântul minunat,
Cum să te întorci la El,
Din mocirlă și păcat.

Nu e greu, atât, ascultă,
Suflet scump și prețios,
De Cuvântul din Scriptură,
Ce-l descrie pe Hristos.

Nu-i scrisoare și atât,
Nu-i mesaj cu har ceresc,
Nu-i un tuș pe o hârtie,
Ci e Tatăl ce-L iubesc.

E Mesia care vine,
Pentru tine dragul meu,
Cu o mare bogăție,
Să-L cunoști pe Dumnezeu.

Căci Cuvântul e aproape,
Este chiar în gura ta,
Doar rostește-l cu credință,
Și putere vei avea.

Să trăiești mereu cu Domnul,
Să renunți la tot ce-i rău,
Să primești din ceruri Duhul,
Ce vine din Dumnezeu.

Cu lumină, cu putere,
Cu mărețul har Divin,
Să te scape de la moarte,
Și de viața de suspin.

Să te smulgă din robia
Ce apasă așa de greu,
Să cunoști ce-i părtășia,
Cu Isus ce-I Dumnezeu.

Care a venit la tine,
Cu iubire și cu har,
Să te scape de la moarte,
Ca pe sărmanul tâlhar.

Care, stând în fața morții,
Cu viața lui pătată,
L-a privit pe Domnul vieții,
Și cu voce vinovată:

Eu sun vrednic de osândă,
Este drept ca să plătesc
Pentru viața mea murdară,
Pentru traiul mișelesc.

Dar acest Isus ca mielul,
El să moară fără vină?
Omul cel mai sfânt din lume,
Fața blândă și senină...

Iar Isus privind la dreapta,
Spre tâlharul ce vorbește,
A văzut că-i pare rău,
Văzând că se pocăiește.

L-a iertat de orice vină,
Harul sfânt l-a absolvit
De o veșnică osândă,
Pe tâlharul chinuit.

Primul om venit la Domnul,
Primul suflet izbăvit,
Primul rod de pe Golgota,
E tâlharul istovit.

Nu vreun preot, nici sutașul,
Nu acei ce cred că-s bine,
Ci acei ce-ș văd păcatul,
Și-nțeleg: E vai de mine!

Amin.