Plangerile lui Ieremia- Plângere asupra poporului

Plangere asupra poporului

Chiar aurul cel mai curat
De atatea rele, s-a-nnegrit
Pietrele Sfantului Locas
Pe ulite, s-au risipit

Fii ai Sionului priviti
Cu multa ura si dispret
Ce vas din pamant fauriti
Un vas ,ce nu mai are pret

Aceia care lapte sug
Gura, li se usca de sete
Cei mari cauta hrana, fug
Cer paine, dar nimeni nu-i vede

Cei ce mancau bucate alese
Pe ulite, sunt lesinati
De prin gunoaie sunt culese
Si ei, cu totii la moarte-s dati

Ei s-au hranit cu totii bine
Si in belsug, toti au trait
Pielea pe ei abia se tine
Caci foamea, rau i-a chinuit

Foc in Sion este aprins
Din temelii e pustiit
Ierusalimul a fost prins
In intregime-i, cucerit

Roada pacatului se vede
Prooroci si preoti mincinosi
Domnul deloc in ei nu crede
Ii vede atat de pacatosi

Pe uliti umbla ratacind
Au haine ,manjite cu sange
Toti ii evita alergand
Si nimeni, de ei nu se atinge

Au ratacit toti pribegind
Incolo - incoace au umblat
De la nimeni mila primind
Ei, ajutor n-au capatat

Si Domnul i-a imprastiat
Mila, de nimeni n-a avut
La fata lor nu a cautat
Nici pe batrani nu i-a vazut

El mila de ei n-a avut
Nici preotii nu i-au zarit
Zadarnic cu toti au crezut
Niciunul, mila n-a primit

Fiica Edomului traieste
Acum in Ut, ea locuiste
Potirul il ia se imbata
Si beata fiind, se dezgoleste

Nelegiuirea-i ispasita
Pentru fiica Sionului
De rautati va fi ferita
E sub aripa Domnului.

va urma