Plangerile lui Ieremia- Nenorocirea Ierusalimului

Nenorocirea Ierusalimului

Cetatea singura a ramas
Ca toti cei dragi, au parasit-o
Cu lacrimi grele pe obraz
Dusmanii jos, au doborat-o

Si Iuda a plecat plangand
Sionul,este intristat...
Urgia pe aici alergand
A lor fiiice, s-au suparat

Caci sunt prea multi asupritori
Ierusalimul l-au smerit.
Strainii sunt biruitori
Vitejii cei tari, au pierit

Sionul pustiu a ramas...
Podoaba-, patru zari s-a dus
Piere puterea-n al lui glas
Si vitejia, i s-a scurs

Si capeteniile au ajuns
Ca cerbii, fara de pasune
Ce a fost bun tot a fost dus
Au fost, imprastiati in lume

Caci tara a pacatuit
Domnul, s-a-ntors fata de ea
Necuratia a biruit
Acum, necazul i-l va da

Asupritorul mana a-ntins
Tot ce-a putut el a luat
Cu molime, boli i-a atins
Necaz si urgie le-a dat

Ierusalimul e privit
Necazul, se poate vedea
Si focul tot a parjolit
Liniste, nu va capata

Necazul mare o sa mai fie
Pe Domnul L-au nesocotit
Pe tineri i-a dus in robie
Si totul, este pustiit

Durerea peste tara-i mare
Si focul, totul parjoleste
Domnul in ei loveste tare
A Lui manie,o vesteste

Sionul Domnului se roaga
Sa aibe mila si-ndurare
S-a dus cetatea mandra, draga
Dar, nu gaseste alinare

Popoarele toate privesc
Tinerii ,sunt dusi in robie
Mila la nimeni nu gasesc
Se vede, a Domnului manie

Batrani si preoti au murit
Si viata ,nu le-a fost salvata
Iar cei ce-s tineri au pierit
Si faima lor, a fost luata

Vrajmasii toti s-au bucurat
Vazand, a lor nenorocire
Si nimeni nu i-a mangaiat
Cu toti, doreau a lor pierire

va urma