Pământeanule, ascultă...

Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte şi cheamă
pământul de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui. Ps. 50:1


Cheamă Domnul cu-ndurare
Pământeanule, ce-n viață
Ai uitat Cine suflare
Îți dă și o nouă dimineață,

Cine calea îți așterne
În bunătăți și bucurii,
Cine mila își proșterne
Peste dealuri și câmpii...

Și soarele trimite Cine,
Cu raza lui să încălzească?
De la Cine ploaia vine
Ca să țină, ca să crească?

Prin Cine vezi un fulg de nea?
Un tril de păsărele lin,
Prin Cine auzi? Și sus o stea
Pe cerul cel curat senin

Prin Cine vezi, sincer poți spune?
Roua-n picuri nestemate -
Cine-o pune, Cine-o pune?
Spicele se-aplec bogate

În câmpiile mănoase;
Codrii verzi, măreți minune -
Cine-i ține, Cine-i ține?
Vocea mamei armonioase,
Zâmbetul - lucește-n Cine?

Cine afână rădăcina?
Cine așteaptă în răbdare?
Cine ți-a luat și vina
Și îți dă ca Dar - iertare?

- Ziditorul, Făcătorul! ! !
Nu vrei să-l cunoști, nu vii?
În El ai viață, El - Izvorul
Te vrea azi printre cei vii!

Pământeanule, ce-n viață
Ai uitat de Creator -
Privește-n jur, admiră, învață
Și vino la Mântuitor!

Pământeanule, ascultă...
Primește-n dar azi, Mântuirea!
Vreme nu e, nu e multă.
Te cheamă Viața-n Har, Iubirea!


29 / 10 / 2018