Păcătos dar salvat

Păcătos dar salvat

O fiinţă cu viaţa destrămată,
Purta păcatul şi ofta din greu
Mergea pe a lumii cale lată,
Fără să ştie că există Dumnezeu.

Privea în jur după salvare,
Căci se simţea ruinat şi obosit
Şi-n suflet ardea după o îndrumare,
Să-l facă bucuros şi fericit.

Mai gusta câte-o plăcere a lumii,
Dar rămânea apoi iar trist şi gol
Făcea şi el ca restul mulţimii,
Dar s-afundă mai mult în nămol.

Tremura ades de frica morţii,
Şi visurile noaptea pace nu-i dădeau
Căci se gândea la sfârşitul vieţii,
Şi unde se duc ce-i ce mureau.

Dar într-o zi se întâlnise pe cărare,
Cu un om, cu Biblia în mână
Şi începu să-i vestească cu ardoare,
Despre minunată veste bună.

Cu ochii aţintiţi spre cel ce îi vorbeşte,
Sorbea orice cuvânt atât de preţios
Era prima dată când i se vesteşte,
Despre, Minunatul Domn Hristos.

Când a auzit că mai este salvare,
Şi că este pentru oricine şi în dar
În lacrimile pocăinţei îşi cere iertare,
De viaţa murdară trăită în zadar.

De Isus e iertat căci a crezut în El,
A fost păcătos dar acum este salvat
O inimă nouă ia dat Emanuel,
Şi-o haină albă, nouă de purtat. ,

Acum el vede multe orizonturi,
Dar nu pe pământ ci înspre cer
El vede al paradisului ţinuturi,
Cu loc frumos, splendid şi prosper.

A fost un păcătos dar e salvat acum,
Din ce-a fost vechi nu mai vrea nimic
Ci vrea să meargă pe îngustul drum,
Şi să fie un bun, destoinic, ucenic.