Osea -Inchinarea la idoli

Inchinarea la idoli
(Osea cap.1,2)


In Iuda, imparati domneau
La fel era si-n Israel
Cu toti in marire traiau
Si teama, nu aveau defel

Osea, un proooroc era
Pe care Domnul l-a trimis
O soata stricata sa-si ia
Sa se-mplineasca, ce e scris

El omul Domnului era
Si s-a supus, a ascultat
Si tot ce Domnul ii spunea
El implinea, ne-ntarziat

El cu Gomera sa-nsurat
Un fiu din ea, s-a zamislit
Numele Izreel i-au dat
Cum, de la Domnul au primit

Prin numele ce i-l puneau
Domnul voia sa-i pedepseasca
Casa lui Iehu darama
In Israel, sa nu domneasca

In valea Izreel dorea
Sa sfarme arcul, sa il rupa
Casa lui Iehu n-o mai vrea
Ca Israelul, sa-l conduca

Gomera iar a zamislit
O fata, acum i-a nascut
Lo-Ruhama fata s-a numit
Asa, cum Domnul iar a vrut

Dar Domnul mila va avea
De Iuda si de ai ei Casa
Si prin putere o va scapa
La moarte, nicicum nu o lasa

Osea un fiu mai primeste
Ei, Lo-Ami nume i-au pus
O talmacire se primeste
Caci Domnul, spune ce-i de spus

Caci Lo-Ami se talmaceste
"Acesta nu-i poporul Meu"
Prin asta, Domnul le vorbeste
Ca nu e al lor, Dumnezeu

Dar Israelul se mareste
Multi, ca nisipul ei vor fii
Domnu-i aduna, ii uneste
Si-o capetenie, va domni

Domnul apoi le prooroceste
Copiii lor, ce s-au nascut
De mama lor care curveste
Si-n necredinta, i-a nascut

Curviile sa-ndeparteze
Caci Domnul, o va pustii
La viata ei ca sa vegheze
Altfel, cu totii vor pierii

Domnul mila nu va avea
De a ei fii, ce-s din curvie
Setea si foamea va lasa
Sa piara si sa nu mai fie

Ibovnicii sa n-o gasesca
Ca sa-i aduca de mancare
Si setea sa nu-i potoleasca
Spre ea, nu vor gasi carare

Pe Domnul ea nu recunoaste
Chiar daca toate le-a primit
Si sa asculte nu voieste
Dar acum, totul a platit

Nici graul nu l-a pretuit
Nici hrana, ce a capatat
Nici haina ce-a acoperit
Al ei trup, care s-a spurcat

Acum tot Domnu-i va lua
Vii intinse, livezi de smochine
Si in paduri le-a preschimba
De fiare rele, vor fi pline

Pedeapsa mare va primi
Pentru baali, ce i-a avut
Caci Domnul o va parasi
El, ii uraste ata de mult

Pe idolii care-s facuti
De mana omului, creati
Pe cei ce-s morti si sunt tacuti
Pieririi, cu toti vor fi dati

Pe mama aceasta blestemata
Intr-un pustiu Domnul o duce
Acolo, viile-i arata
Si spre nadejde o conduce

Ea se apuca de cantat
De tinerete-si aminteste
La tot, ce-nviata a capatat
Ea cugeta si se gandeste

Acei baali Domnu-i va scoate
Din gura, sa nu-i mai rosteasca
S-aduca pacea El socoate
S-o lase, sa se linisteasca

A Lui logodnica va fi
Prin marea ei credinciosie
Si lucruri bune va-mplini
Ca buna si dreapta, sotie

Toate in mana i s-or da
Si bunastarea, va domni
Iertare iar vor capata
A Domnului popor, vor fii.

va urma