Osea-Domnul ii mustra mai departe

Domnul ii mustra mai departe
(Osea cap.9)


Lui Israel Domnu-i vorbeste
Prin gura proorocului, spune
Nenorocirea le vesteste
Hrana pentru el, nu va pune

Caci Israelul a curvit
Cu alti idolii, s-a intinat
Pe Domnul nu l-a pretuit
La tot ce-i fals, s-a inchinat

Teascul must nu le va mai da
Iar, aria e parasita
Nu vor mai avea ce sa bea
Iar hrana lor este sfarsita

Iar Efraimul va pleca
Inspre Egipt, acum se indreapta
In Asiria va manca
Consuma hrana, necurata

Vinul si painea sunt de jale
Iar Domnul, asa n-o primeste
Acei ce merg pe a lor cale
Domnul de la ei, nu primeste

Caci totul este necurat
Asa lor li se prooroceste
In Casa Domnului n-au stat
Acolo, Domnul nu-i primeste

Ziua pedepsei acum vine
Ei, cred ca proorocu-i nebun
El de distrugere le spune
Nimic, nu prevesteste bun

La panda Efraimul sta
Laturi, inspre prooroc intinde
Cu rautate totul da
Cu gandul, pe el de a-l prinde

S-au afundat in stricaciune
Si Domnul ii va pedepsi
Ca niste struguri in pustie
Cu toti incet, ei vor pieri

La idoli ei s-au inchinat
Si s-au spurcat la Baal-Peor
Pe Dumnezeu s-au suparat
Atrag, pedeapsa asupra lor

Iar slava lui Efraim zboara
Nici o nastere, nu va fii
Vor pierii toti ca sa ii doara
Nimic, nu s-a mai zamisli

Si celor care au copiii
Vietile lor, vor fii luate
Durere si jale va fii
Blesteme, peste ei sunt date

Caci Efraim cu mana lui
Copiii la moarte isi da
N-am facut voia Domnului
Si in nelegiuire, sta

Si rautatea lor cea mare
Domnul, la Ghilgal a vazut-o
In rautate se-ntrec tare
Iar asta, Domnul a scarbit-o

Si Efraimul e lovit
I se usuca radacina
Copiii care i-au iubit
Se duc, fara sa-si stie vina

Ei printre neamuri vor pleca
Si mereu vor fii rataciti
Ei necazuri vor indura
De Domnul ei sunt parasiti.

va urma