Omul

E dimineaţă iar, şi zorii
Mă-ntâmpină cu-a lor lumină
Ce-n revărsarea aurorii
O nouă zi îmi însenină.


Gândind la ziua cea trecută
La timpul harnic, fără milă
Ce-n graba lui neântrecută
A mai întors o nouă filă,


Mă-ntreb ce-i omul, o suflare
Trăind o viaţă de durere
Ce azi se naşte, mâine moare
Şi-apoi pe totdeauna piere?


Ce-i omul? E creat din tină?
E un produs, o întâmplare?
Evoluând ca să devină
Astfel, printr-o împrejurare?


E-un animalL, e o ființă
Cu chip și însușiri divine
Cu cuget, suflet și conști'nță
Deosebind ce-i rău și bine?


O capodoperă, coroană
Împodobind creațiunea?
Mai mult ești decât o persoană,
O om, tu-ntruchipezi minunea


Înțelepciunii ce-i depline,
Puterea cea dumnezeiască
Da, Dumnezeu se vede-n tine
Și porți amprenta Sa cerească.


El dezbrăcându-Se de slavă
Veni din înălțimi albastre
Plătind osânda cea grozavă
Păcatelor trăirii noastre.


S-a coborât în astă lume,
Divinitate întrupată
A devenit, fiind anume
Și Dumnezeu si om deodată


Și-a făurit astfel o punte
Peste-a prăpastiei pierzare
Pământ și cer de-atunci nainte
Legând, în dragostea-I cea mare.


Tu nu exiști la nimereală
Printr-un concurs ori conjunctură,
N-ai apărut dintr-o greșeală,
Mâini iscusite te făcură.


Când Elohim te întocmise
Ți-a rânduit un scop și-o țintă,
Prin voia Lui te-nsuflețise
Dar unii vor ca să dezmintă.


Te-ncearcă-adesea suferința
Necazul și dezamăgirea?
În Creator de-ți pui credinta,
Gusta-vei pururi fericirea.


Pe calea către veșnicie
Cutează, nu te da în lături
Pășește cu temeinicie,
Isus Christos îți e alături.


E dimineață iar și zorii
Ne-ntâmpină cu-a lor lumină,
O om, destinul tău e-n glorii
Cu Domnu-n slava Sa divină.


19.11.2012