Obadia- Obadia prooroceste

Obadia prooroceste
(Obadia cap.1)


Si Obadia proorceste
Ceea ce Domnul i-a vorbit
Inspre Edom, un sol porneste
Prin el, razboiul e vestit

Pe tara, Domnul e pornit;
Edomul e plin de mandrie.
Spre ratacire-i atintit
Spre nesupunere, trufie.

Iar Domnul vrea sa-l faca mic
Si Neamurile, vor vedea:
Va fi de toti dispretuit,
Si fala-i, se va zdruncina.

Caci oriunde ar locui,
Pe stanci inalte de va sta,
Chiar inspre stele de-ar porni
De Dumnezeu, tot n-ar scapa.

Apoi Domnul isi aminteste
Prin cate, tara a trecut...
Si cum astazi nesocoteste
Tot binele ce i-a facut;

Ii spune c-a fost izgonit
De cei ce prieteni i-a crezut
Si inselat, si pacalit,
A lor tradare, n-a vazut.

Acei ce painea i-au mancat,
I-au intins curse pe furis.
Si toti uniti, l-au inselat
Si numai curse i-au intins.

Dar Domnul se va razbuna
Si inteleptii, ii va pierde
Vitejii se vor 'spaimanta
Tot ce-au facut, nu se mai vede.

Pe Iacov, l-au nedreptatit
Desi, al sau frate era
Dar Domnul l-a acoperit
Rusinea, ii va apasa.

Prezent a fost in ziua-n care
Strainii in tara, intrau
Si a privit cu nepasare
Sortii, care se aruncau.

Si de-a fratelui stramtorare
Nu era buna, bucuria
Cand el era in incercare,
S-a vazut inselatoria

Caci pe poarta lui a intrat
Sa-l jefuiasca, a dorit
Necazul lui, l-a bucurat
Si contra lui, a uneltit.

Chiar la raspantii s-au postat
Fugarii tarii, sa ii prinda
Asupritorului, i-a dat
Cu atentie, statea la panda.

va urma