Norii-i faci să stea grămadă

Norii-i faci să stea grămadă
Ca troiene de zăpadă.
Printre ei, cărări pufoase,
Iuți, curgând ca o mătase,
Cu viteză diferită,
Pe orizontal, nu pică;
Știu precis ce-au de făcut,
Se schimbă doar forma-n vânt,
Care-adie minunat
Și imprimă-un colorat
Puf pe ici și puf pe colo,
Roz bombon, turcoaz, gălbui,
Mult alb și bleu vezi dincolo,
Din văzduh, de sus, când sui
Către cerul minunat
Mai aproape de-Mpărat.

Cu cât te-apropii de El,
Observi taine, vrei cu zel
Mai multe să înțelegi,
Roade bune să culegi,
Să te desprinzi de ce-i fire,
Să te-arunci spre-a Lui iubire,
Să te contopești cu ce
Prin credință-ți aduce
Și acum și-n viitor;
El e Domnul Domnilor!
El creația în Sine,
Ce s-a frânt și pentru tine,
Mai aproape te dorește
Că-așa de mult te iubește;
Să fii în Împărăție,
Să-ți dea a Lui bogăție.

Nu știu câte zile-n viață
Mai trăiesc; sunt ca un nor.
Însă știu că tot ce-n față
-mi stă, voi fi biruitor.
Că-am sărit la El în brațe,
Și de El m-am agățat,
Nici El n-a vru să mă lase,
Dar nici eu nu L-am lăsat.
Vreau să fiu o veșnicie
Cu Isus - un infinit.
Dragoste și armonie
Ca în El, eu n-am găsit.
Vino și tu să-mi fii frate!
O familie să fim!
Pace liniște, dreptate,
Înlăuntru să simțim.

Astăzi simt că-s pregătit;
Știu la cine am slujit.
La Tine de mă vei vrea,
Știu că pururi voi cânta.
Că meriți să fii lăudat,
Onorat, glorificat!
Pentru mine Te-ai jerfit,
M-ai iubit, m-ai ocrotit,
Trupul mi l-ai vindecat,
Numai Tu m-ai ridicat!
Șansă de la om n-aveam,
Dar în Tine mă-ncredeam.
Și mi-am ales să trăiesc,
Cu Tine să-mpărățesc.
Azi sunt mărturie vie;
Lauda a Lui să fie!

Crede că tu ești iertat!
Și pe tine te-a chemat!
Ia viață din belșug!
Rupe-te de-al lumii jug!
Alege ca să trăiești,
Și pe El să Îl slujești!
Fii tot timpul pregătit
Ca la cer să fi suit,
În splendoare-n măreție,
Chiar cum o să-ți placă ție.
Unde este fericire
Și adâncă mulțumire.
Hai cu toți să ne unim,
Mai mult să ne pregătim,
Să fim gata de răpire,
De a Domnului venire!