Noe- Potopul

Potopul
Genesa cap.7

Arca pe ape sus, plutea
Micuta si neinsemnata
Domnul de sus totul privea
Si de El, era protejata

De cinspe coti s-a inaltat
Apa, deasupra muntilor
Tot ce-a fost viu s-a inecat
Moartea, era in calea lor

Si totul a fost nimicit
De la om, pan la animale
Caci Domnul tare a fost scarbit
Si asta a gasit cu cale

Si zile in sir a fost tot ploaie
In arca, toti aveau rabdare
Domnul inima isi inmoaie
Si de ei, are indurare

Aminte Domnul si-a adus
De cei, ce-n arca s-au urcat
A spus ca este de ajuns
Si ploaia, de tot a-ncetat

Si apele ce-au fost oprite
Au inceput, incet sa scada
Iar vanturile au fost pornite
Minunile, ca sa se vada

Iar dupa patruzeci de zile
Fereastra de sus, s-a deschis
Si Noe cu a sa privire
A hotarat, si a decis

Un corb in zbor ca sa trimita
Sa vada, de apa a scazut
Si-un porumbel s-a dus la tinta
Sa caute, loc pe pamant

Dar porumbelul a venit
Caci ape, inca mai erau
El nici un loc nu a gasit
Cei de pe arca, asteptau

Si sapte zile s-au mai scurs
Apele, toate au secat
Si Noe a stat cat i s-a spus
Pana, cand totul s-a uscat

Domnul cu Noe a vorbit
Totu, ce trebuia sa faca
Din arca cu toti au iesit
Si-o viata noua, aveau sa-nceapa

Si spre a Domnului cinstire
Ei, un altar au construit
S-aduca jertfe si marire
Acelui, ce i-a izbavit.


sfarsit