Nașterea din nou şi mântuirea (Ioan 3.7)

Nașterea din nou şi mântuirea (Ioan 3.7)
de Mihail Dimitriu, scriitor creștin (poet și prozator)

Sfânta Carte te învaţă, că tu poţi fi mântuit, (Matei 11.28-29)
Doar dacă asculţi de Domnul, rămânând blând şi smerit. (Evrei 5.9; Matei 11.28-30; 16.24; Luca 14.27; Ps. 18.27)
Iar Domnul Isus îţi spune, că pentru-a ajunge-n rai, (Ioan 3.3,5)
Trebuie ca tu, aievea, naşterea din nou s-o ai. (Ioan 3.7)

Naşterea din nou, din Domnul, o face doar Duhul Sfânt, (Ioan 1.13; 3.5-8; 2 Cor. 3.17-18; Gal. 3.3; Tit 3.5)
Dacă tu Îl laşi s-o facă, împlinind Sfântul Cuvânt, (Ioan 14.26; F. A. 7.51; 13.46)
Aşa cum te-ndeamnă Duhul, fără să I te opui, (F. A. 7.51; Rom. 8.1,4-5)
Şi, călăuzit de Dânsul, Domnului tu te supui. (Rom. 8.14; Gal. 5.18; Ioan 14.26)

Naşterea din nou, din Domnul, este un întreg proces, (Gal. 4.19; 2 Cor. 3.18; 4.16; Ef. 4.13-16; Fil. 1.6)
Ce constă în transformarea omului, ce a ales (2 Cor. 3.18)
Ca să nu mai vrea s-asculte de firea sa veche, rea, (Rom. 7.5,18, 25; 8.3,12; 13.14; 2 Cor. 10.3; Gal. 5.13,16-17,24)
Şi trei paşi ca să parcurgă, hotărârea el va lua. (1 Sam. 2.9; 2 Sam. 22.37; Iov 14.16; 23.11; 31.4,37; 34.21; Ps. 17.5; 37.23; 44.18; 119.133)

Primul pas e dezbrăcarea de-omul vechi şi păcătos, (Ef. 4.22; Col. 3.9)
Şi constă în hotărârea de a merge bucuros (Ioan 15.11; 16.22; 17.13)
Pe o cale nouă-n viaţă, de păcat eliberat, (Gal. 5.19-21; Col. 2.13; 3.5-9; Ef. 2.1-3; 4.25-32; Rom. 6.6; 7.5; 13.12-13)
Fără patimi, fără pofte, căci mintea i s-a schimbat. (Gal. 5.24; Ef. 4.22-23; Col. 2.11; 1 Petru 2.11)

Pasul doi constă în moartea omului cel vechi şi rău, (Rom. 6.7-8; Col. 3.3; 2 Tim. 2.11)
Ce urmează să dispară cu totul ce este-al său, (Rom. 6.5-6; Gal. 2.20; 5.24; Col. 2.12; Rom. 6.3-4)
Căci spiritual, acesta era mort şi despărţit (Ef. 2.1,5; Col. 2.13; 3.5-9; Rom. 7.9-11)
De Domnul Isus, ce-i Viaţa care nu are sfârşit. (Ioan 11.25; 14.6)

Pasul trei e îmbrăcarea în omul cel nou şi sfânt. (Ef. 4.24; Col. 3.10)
Sfânta sa alcătuire, spune-al Domnului Cuvânt, (Rom. 13.14)
După chipul Domnului e, toate-s înnoite-n el, (Rom. 8.29; Gal. 4.19; 6.15; Col. 3.10; 2 Cor. 5.17)
Căci e îmbrăcat în Domnul şi doar El e-al său model. (Rom. 13.14)

Viaţa sa e-n părtăşie doar cu Domnul său iubit, (Rom. 6.5,8; Ef. 2.5-6; Col. 2.6-10; 3.11)
Ce trăieşte în acesta, şi este călăuzit (Gal. 2.20; Ef. 2.10)
Doar de Duhul Sfânt, desigur, cum era şi Domnul său, (Gal. 5.16-18; Matei 1.20; Luca 4.1; Luca 10.21; F. A. 1.2)
Când trăia ca om pe Terra, complet despărţit de rău. (1 Petru 2.21-22)

Omul nou se preocupă de cele duhovniceşti, (Col. 3.1-4)
Fiind într-un duh cu Domnul, una-n locurile cereşti. (1 Cor. 6.17; Ef. 1.3; 2.6)
De aceea, Îi slujeşte Domnului neîncetat, (F. A. 13.2; 20.19; Rom. 12.11; 1 Cor. 7.35; Col. 3.24)
Şi se străduieşte-n toate, să asculte de-al Său sfat. (Ps. 33.11; 73.24; Ier. 23.18,22; 32.19; Ioan 5.24; Evrei 12.5)

Omul cel nou aparţine de casa lui Dumnezeu, (Ef. 2.19-22)
El fiind ambasadorul către pământeni, mereu. (Ioan 17.18; Luca 9.2; 10.1; 2 Cor. 5.20)
Căci a sa cetăţenie este cea din cer, de sus, (Fil. 3.20; Ef. 2.6; Apoc. 2.17; 3.12; 22.4)
De unde-n curând veni-va Domnul nostru sfânt, Isus. (Apoc. 22.12,20)

El trăieşte-o viaţă nouă, căci în el e un duh nou; (Rom. 6.4; Rom. 7.6)
Inima îi e curată, căci e-al Domnului ecou. (Col. 3.12-14; 1 Petru 2.11-18)
Gândurile lui sunt sfinte, mintea înnoită e, (1 Cor. 2.16; 2 Cor. 10.5; Fil. 2.5; 4.7; Col. 3.2; Rom. 12.2; Ef. 4.23)
Iar în inima lui nouă, nu mai încape orice. (Ezec. 11.19-20; 18.31; 36.26-27)

Firea sa dumnezeiască, minunată în total, (2 Petru 1.4; 2 Cor. 3.18; Ef. 4.24),
Îl dezvăluie pe Domnul, care e imaterial. (Col. 1.15; 1 Tim. 1.17)
Şi trăind în permanenţă unit cu Domnul Isus, (Ioan 14.20)
El este o pârgă sfântă a făpturilor de sus. (Iacov 1.18)

Mulţi dintre aceia care au făcut doar primul pas, (Ef. 4.22; Col. 3.9)
Dar n-au răstignit pe cruce omul vechi, care-a rămas, (Gal. 5.24)
Se îmbracă iar cu-acesta, de Satana se lipesc, (1 Tim. 5.15; 2 Petru 2.1; Gal. 3.3)
Şi încep, ca înainte, să trăiască-n mod firesc. (Gal. 5.24; Iuda 19)

Astfel întrerup procesul, ce de-un timp a debutat, (F. A. 5.1-11)
Şi Îl părăsesc pe Domnul, ce nu stă unde-i păcat. (Evrei 7.26)
Tu, de vrei să fii cu Domnul, să nu-L părăseşti deloc! (Ioan 15.4)
Căci de-n El nu vei rămâne, vei sfârşi-n iazul de foc! (Ioan 15.6)

Dacă vrei să ştii aievea, de procesu-i încheiat, (Rom. 7.14-25)
Tu citeşte în Scriptură, ce-ai la tine, de testat. (2 Tim. 3.15-17)
Iar de ai parcurs toţi paşii naşterii din Dumnezeu, (Ef. 4.22; Col. 3.9; Rom. 6.7-8; Col. 3.3; 2 Tim. 2.11; Ef. 4.24; Col. 3.10)
Şase însuşiri se-observă în fiinţa ta, mereu. (Rom. 1.20)

Prima: te încrezi în Domnul şi asculţi numai de El, (Ioan 1.12-13; 8.47; 1 Ioan 5.1)
Şi-mplinirea voii Sale, este-al vieţii tale ţel. (Matei 7.21; Iacov 1.22)
Tot ce Domnul poruncit-a, împlini-vei ne-ncetat, (Matei 28.20)
Iar Domnul îţi porunceşte: să te laşi de-orice păcat. (Ioan 5.14; 8.11)

Viaţa omului, la care procesul s-a terminat, (Gal. 4.19)
Nu e caracterizată de trăirea în păcat. (Rom. 6.2,6, 11-14,16-22; 7.5-6; 8.2)
Căci, de Domnul este-n tine, nu mai poţi păcătui, (Gal. 2.20; 1 Ioan 5.18; Evrei 7.26)
Iar sămânţa Sa cea sfântă, sfânt te face ca să fii. (1 Ioan 3.9; 1 Cor. 3.16-17; 6.19)

Dacă eşti născut din Domnul, tu pe oameni îi iubeşti, (1 Ioan 4.7)
Faptele îţi sunt doar bune şi neprihănit tu eşti. (3 Ioan 11; 1 Ioan 2.29; 3.10)
Iar de-acestea sunt în tine, ultima va fi şi ea: (Ioan 1.12-13; 8.47; 1 Ioan 2.29; 3.9-10; 4.7; 5.1; 3 Ioan 11)
Biruinţa-asupra lumii, care le va-ncununa. (1 Ioan 5.4)

Cel ce biruie sistemul cel lumesc şi pervertit, (1 Ioan 5.19)
Nu se întinează-n lume, ci rămâne sfânt, smerit. (1 Cor. 15.33; 2 Cor. 6.14-17; Iacov 1.27; 4.4)
Iar de vrei să fii cu Domnul în Împărăţia Sa, (Luca 23.43; Ioan 15.6)
Să acţionezi ca Domnul, orice ţi s-ar întâmpla. (Evrei 12.2; 1 Petru 2.21; 1 Ioan 2.6; 4.17)