Moise- Urgiile

Urgiile
Exod cap.7

Din nou, Moise a insistat
Poporul liber ca sa plece
Dar Faraon l-a refuzat
Peste ce el a spus, nu trece

Atunci Domnul S-a suparat
Prima urgie, a trimis-o
Apa in sange s-a schimbat
Si-ntreaga, viata a distrus-o

Iar apa era numai sange
Si tara, era insetata
Poporul cauta si plange
Doreste ,sa gasesca apa

Dar inima-i era impietrita
De Dumnezeu, nu asculta
Si tara iar a fost lovita
De broastele, ce misuna

De broaste totul s-a umplut
Pe drum, in ape si in casa
De scarba ei n-au mai putut
Si-au spus, ca pe evrei ii lasa

Faraon se-ncapatana
Cand te toate ,era scapat
Promisiunea nu-si tinea
Si ce a spus, era uitat


Pedepsele continuau
Si Moise cu toiagul sau
Paduchii tot acopereau
Era din ce in ce, mai rau

Apoi a dat musca caineasca
Peste popor si tara, sa
Ca Faraon sa hotarasca
Sa faca, tot ce Domnul vrea

Vite de ciuma a amplut
Si turmele, le-a nimicit
Dar Faraon tot nu a vrut
Si Domnului, nu s-a smerit

Dar Faraon nu a cedat
Si Domnul, iar S-a maniat
Moise cenusa a a luat
Si inspre cer, a aruncat

Cenusa bube s-a facut
Pe oameni , rau i-a chinuit
Cu toti de bube, s-au umplut
Multa durere, au suferit

Si Faraon se impietreste
De Domnul, nu vrea sa asculte
Piatra si grindina porneste
Si pagubele-s, tot mai multe.

va urma