Mântuirea e aproape

Vreau azi oameni să vă spun
Cum am fost și eu ca voi
Un netot și un nebun
Rătăcind printre nevoi

Într-o zi m-am întrebat
Unde-mi poate-ajunge firea
De trăiește doar păcat.
Mi s-a spus ,,în nimicire,,

Am crezut că-i doar o glumă
N-am știut ce să răspund
Am plecat dar mai pe urmă
Nu am vrut să mai ascund

A mea viață ce-mi purta
Doar plăceri înșelătoare.
Am căzut, și am strigat,
Căci durerea-mi era mare

Lacrimi îmi curgeau șiroaie
Imploram pe Dumnezeu
Să mă scoată din șuvoaie
Căci greșit, eram doar eu.

A venit în mare grabă
Și mi-a spus să plec cu El
Să las mamă, să las tată,
Să-mi arate al Său Miel.

M-a dus până-n vârf de munte
Mi-a vorbit despre Isus
Fiul, ce a vrut s-asculte
Doar poruncile de Sus.

Mi-a făcut văzută crucea,
Răstignirea și mormântul,
Mijlocirea ce o face
Pentru-ntreg, întreg pământul.

Atunci am plâns și mai mult;
Îmi vorbea chiar Dumnezeu
Și-mi dădea acel răspuns,
După care umblam eu.

Mai apoi, am vrut să știu
Cât mai multe despre El
Despre Fiul veșnic viu
Cum a fost, este fidel...?

Am găsit ce căutam
În Scripturile divine
Despre cum El a luptat
Biruind răul prin bine.

Și atunci am înțeles:
Doar prin post și rugăciune,
Se ajunge la Succes,
La eterna vieții Pâine.

***
Astăzi vreau și voi să știți:
Mântuirea e aproape,
De veți vrea să vă căiți
De-ale voastre moarte fapte...

Amin!