Mântuirea

Mântuirea

Mântuirea ce am căpătat
Pe care Isuse Tu ne-ai dat,
N-am meritat-o, dar am primit-o în dar
Când Te-ai jertfit la cruce, la Calvar.

Dragostea față de noi ți-ai arătat
Când din iubire Te-ai lăsat crucificat.
Nimeni nu ne-a iubit ca Tine,
Tu ne-ai făcut atâta bine!

Ne-ai mântuit și ne-ai răscumpărat,
Tu ai salvat omenirea din păcat.
Te-ai jertfit din dragoste pentru noi
Să putem avea parte mai apoi,

Cu Tine în slavă scump Isus
Acolo în locurile de sus
Unde vei fi pe totdeauna împărat
Peste toți acei ce Te-au urmat.

Mântuire, ce cuvânt măreț,
Dar unii lumești îl rostesc cu dispreț,
Nu-și dau seama de valoarea lui
Și de marea bunătate a Domnului.

Când Domnul mântuiește-
Înseamnă că El te izbăvește,
Te scapă din primejdie,
Sau te scapă de robie.

Ce har măreț Isus ne-a dat,
Din robie și primejdie ne-a salvat.
Mântuirea ce am primit-o fără bani
N-am fi putut s-o plătim ani și ani,

Oricât de lungă viață am avea
N-am putea plăti pentru ea,
Dar cu toate că e gratuită
Nu de mulți este primită.

Sunt mulți care resping marele har
Nu vor să primească mântuirea-n dar.
Vor regreta, dar va fi prea târziu
Când sufletul gol și pustiu

Va fi luat de Cel ce i l-a dat...
Și-n chinul veșnic va fi lăsat
Unde-i plânsul și scrâșnirea dinților
O eternitate, în vecii vecilor.

Cere-ți iertare și te pregătește
Grăbește de pe acum și te pocăiește,
Acceptă mântuirea, acest har divin
Și fă efortul de a sluji pe deplin

Celui ce este sfânt în veci de veci
Dacă vrei cu El veșnicia s-o petreci,
Că nu mai e mult și va reveni să ia
Pe cei neprihăniți în Țara Sa.
Amin