Mai târziu devine prea târziu!

Mai iute decât suveica țesătorului,
Așa spunea Iov că trec zilele lui
Și chiar dacă-i mult timp între noi și el
Zilele noastre zboară azi la fel!

Erau 10 fecioare dar 5 ulei n-aveau
Probabil că au timp să-și cumpere credeau.
"Doamne deschide-ne", au zis când s-au întors
Dar mirele le-a zis: "Eu nu vă cunosc!"

Odată stăpânul casei, să știți se va scula,
Se va-îndrepta spre ușă și o va încuia,
"Doamne deschide-ne", așa o să-i ziceți
Dar El vă va răspunde: "Nu știu cine sunteți!"

Aud atât de des oameni care zic:
"Doamne mă voi întoarce, dar lasă-mă un pic!"
Amână mereu căci oamenii nu știu
Că acest pic al lor, devine prea târziu.

Noi suntem de ieri și nu știm nimic
Uităm că murim zilnic, câte-un pic.
Zilele noastre o umbră-s pe pământ
Iar viața fără Isus e goană după vânt.

Opriți-vă cu toții din alergarea voastră
Căci numai un abur este viața noastră,
Un abur ce se-arată numai puțintel
Și care apoi piere, iar noi, pierim ca el.

Iată, sunteți acum în casa Domnului
Și dacă auziți ASTĂZI glasul Lui,
Nu vă-împietriți inima ca-n ziua răzvrătirii
Și nu vindeți pe-o clipă comoara mântuirii.

Zilele vieții noastre cândva o să apună,
Nu credeți în mâine, căci mâine-i o minciună.
Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele
Iar ziua de mâine vrea doar să vă înșele.

Nu amâna, nu zice că vii mai târziu
Fiindcă mai târziu devine prea târziu
Și vă spun că, omul degeaba trăiește
De porțile spre cer închise le găsește!

Acum te rog ceva: spre Golgota privește
Și ai să-înțelegi cât Domnul te iubește,
Iar după atâtea câte astăzi ți-am mai spus
De-ți bate inima, răspunde, e Isus!