M-aplec din nou în faţa tronului de har

M-aplec din nou în faţa tronului de har,
Împovărat la poala crucii Tale,iar.
Am rătăcit atât de mult...departe,
Te-am părăsit,te-am lăsat de-o-parte.
Am fost pe dealuri,am fost pe munţi,pe ape,
Am colindat câmpii şi codrii...le-am văzut pe toate,
dar...te-am lăsat pe Tine de-o-parte.

M-aplec din nou în faţa tronului de har,
Sunt fiul rătăcit şi răzvrătit şi...în zadar
Mi-ai spus că lângă Tine este locul meu,aproape,
N-am ascultat Cuvântul Tău..am rătăcit în noapte.
Sunt fiul cel pierdut,plecat în lume
Să caute ceva...nu ştiu dacă ceva...anume
...până cand Tu m-ai chemat din nou - pe nume.

M-aplec din nou în faţa tronului de har,
De mă primeşti...vreau să-ţi dau tot ce mai am.
Ce mi-a rămas?...doar nişte zdrenţe murdare,
Mi-a mai rămas un glas pierdut,strigând:"Ai îndurare !"
Şi două mâini pătate de păcate
Şi-o inimă împovărată,însetată,goală,
O inima închisă,ferecată de-ntuneric,de ocară...

M-aplec din nou în faţa tronului de har,
Împovărat la poala crucii Tale iar...
Am rătăcit...dar am venit...căci m-ai chemat
Te-am auzit...pierdut eram in ascunzişuri,
Lovit,rănit,de crengi căzute...de inimi frânte,
Cu ochii-n zări abia mijite
Ce mă găsesc cerând iertare.

M-aplec din nou în faţa tronului de har
Căci ştiu,Tu eşti al meu Mântuitor.
Tu ai purtat şi crucea-mi la calvar,
Tu ai luat şi vina mea acolo sus,pe deal.
Tu ai lasat a cerului înaltă slavă
Şi ai venit,m-ai căutat şi m-ai găsit
Să fiu şi eu un ucenic de a Ta inimă iubit.

M-aplec din nou în faţa tronului de har
Împovărat la poala crucii Tale...iar
Vreau viaţa-mi Tie să ţi-o dau
Cu tot ce am...
gând şi cuvânt,
În toate Tu să-mi fii întâietate
În inima-mi tu sa domneşti
Şi orice altceva...lăsat de-o-parte.

În sângele-ţi divin îmi spală haina
Să-mi fie albă...albă ca zăpada,
Să fiu un suflet pur de înger
Despovărat...cuprins de-a cerului răsunet.
Să am în el doar bunătate,facere de bine,
Pace,bucurie,îndelungă răbdare,credincioşie,
Blândeţe şi-o poftă...de dragoste,de iubire pentru Tine.

Vreau glasul meu să îţi aducă laudă numai Ţie
Căci Tu eşti a inimii cântare.
Vreau mâini curate spre cer sa fie înălţate,
Mâini spălate,de mâinile Tale în cuie pe cruce ţintuite
Şi de-am strigat o data îndurare,
Acum eu strig osana, glorie, mărire
Slavă Împăratului, Domn şi-n veşnicie.

M-ai ridicat...eram căzut
De mine Tu te-ai îngrijit,
Pentru a mele răni - balsam Tu ai avut,
Apoi în ochi...vedere Tu mi-ai dat,
Pentru suflet...hrană...miere din Cuvânt
Pentru toate...şi în toate mi-ai fost sprijin...
Nu pot Isuse,decât să-ţi cânt,azi Ţie mă închin.

În Tine am găsit fericire
Şi bucurie,tot Tu eşti în mine,
Eşti a mea cântare din zori până-n noapte,
Eşti harul ce mă poartă mai departe
Sus,tot mai sus,pe stânci luminoase,
Eşti a mea nădejde-n durere
În Tine mă-ncred pe deplin
Eşti lângă mine,mereu,rază-alin !

Când lacrima-ţi curge fin pe obraz
El este aproape...îţi dă un ragaz.
Ai şi tu un timp...căci toate o au
Nu risipi timpul...e-aproape,îl auzi?

Când gândul îţi zboară departe de toate
El este aproape...aproape de tine,
Aşteaptă...o mână,doreşte a ta inimă,
Nu îl lăsa să aştepte...căci timpul e-aproape.

Când zorii se varsă şi privirea ţi-e-n zare
El este aproape...pe ochi simţi a Lui sărutare.
Nu pierde vremea,investeşte
Umple a ta candelă...te pregateşte...

E-aproape...a cerului Mire
Nu pierde timpul...nu-l risipi,
E-aproape...e-aproape a Domnului venire
N-aş vrea să te găsească-n aţipire.

amin