M-am gândit de timpuriu

M-am gândit de timpuriu

M-am gândit de timpuriu
Să îmi schimb traiul negriu,
Mort, agonic și pustiu,
Prin credință să deviu,
Prin har, al cerului fiu.
Da-mi zicea un gând muțiu
Că nici mâine nu-i târziu,
Hotărârea să mi-o țiu...

Și-mi ziceam: -„O, mâine frate...
O să încerc pe cât se poate,
Să mă schimb puțin în toate;
În credință, cuget, fapte,
Urmând cărări mai curate...”
Numai că pe undeva
Simțeam că-mi scăpa ceva:
- „Mâine, voi mai exista?!”

Cu convingerea din mine
Ziceam: - „Lasă, lasă...Mâine...
Voi veni Doamne la Tine
Supus, blând, ascultător...
Dornic de-a lucra cu spor
Pe-al Evangheliei ogor...
Însă-mi tot scăpa ceva:
- „Mâine, voi mai exista?!”

„Mâine!” inima-mi spunea,
Dar „mâine” nu mai venea;
Totu-n „azi” se transforma
Și într-un „azi” din viața mea
M-am confruntat cu moartea,
(Că „nu-i chip să scapi de ea”),
Încercarea mi-a fost grea
Și aproape nimenea!

Am scăpat printr-o minune,
(Domnu-a vrut să pot a spune),
Tuturor, că în astă lume,
„Azi”, ni-i dat un har anume:
- Călcând pe-a Domnului urme
Să împlinim tot ce El spune
Și atunci, a-l nostru nume
Scris în cer pe veci rămâne!

Azi, e-o zi de închinăciune
Și veghere în rugăciune,
Azi, e-o zi de bucurie
Pentru cer, nu pentru glie!
Fiindcă mâine, Domnul știe
Pe pământ ce-o să mai fie,
Dar tu nu-i fi de rușine
Dacă este El cu tine!

Azi vezi Soarele Iubirii
Și ai Darul mântuirii...
Azi ai harul plecăciunii
La Tronul Dumnezeirii;
- Azi ai șansa izbăvirii!
„Mâine”, îi vorba amăgirii
Sau chiar ziua pustiirii...
- Azi e ziua izbăvirii!

26/05/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)