La poporul rătăcit, Dumnezeu plin de iubire

La poporul rătăcit, Dumnezeu plin de iubire

La poporul rătăcit, Dumnezeu plin de iubire,
Trimite câte un om, ca să-l cheme la sfințire,
Astfel, Ioan Botezătorul, a fost rânduit să fie,
Vocea care-a pregătit calea-ngustă în pustie!

Dar în lumea asta mare nu-s toți oamenii la fel,
Unii sunt conduși de Domnul, alții de un duh rebel;
Toți sunt liberi să alegă cui dau gir și ascultare,
Ori se țin de Cartea Sfântă, ori de voci amăgitoare!

Irod și cu Irodiada, prinși de patimi și de ură,
Și-au călcat pe conștiință, n-au ascultat de Scriptură!
Mânați de-o mândrie oarbă, stăpâniți de necredință,
Au urzit să piardă omul ce-i chema la pocăință!

În loc să taie rădăcina păcatelor din a lor viață,
Au tăiat capul lui Ioan, ce le-a dat sfântă povață,
Îmbătați de-a lor putere și plăcerile deșarte,
Au ajuns robiți de ură și-au târât un sfânt la moarte!

De atunci și până astăzi tot la fel se-nvârte roata,
Și la vremea judecății vom primi cu toți răsplata...
Multe căi de-a lungul vremii au dat omului speranță,
Însă numai una-i Calea care duce la viață!

Toată-mpotrivirea lumii n-a putut ca să oprească,
Planul Tatălui din cer, ce vrea să ne mântuiască,
De aceea ne-a trimis mare har și îndurare,
Pe Isus, ca să ne-aducă prin jertfirea Lui salvare!

Lumea e un câmp de luptă, cruntă și înverșunată,
Între rău și între bine, pace n-a fost niciodată...
Dar un om dacă se-ntoarce de la traiul păcătos,
Primește în dar iertare prin credința în Hristos!

de Teodor Groza
20.12. 2022
Vișeu de Sus