Iubitul meu copil, plecat…

Iubitul meu copil, plecat…


Iubitul meu copil plecat
De-atâta vreme de acasă
Mi-e aşa de dor, nu te-am uitat
Şi grija ta din greu m-apasă,
Acum eu m-am gândit să-ţi scriu
Să ştii ce fac şi că sunt bine,
În Domnul eu sunt fericit
Acasă e belşug de pâine
Dar mă gândesc la tine ades’
Tu cum o duci? Eşti sănătos,
îţi merge bine prin străini,
eşti bucuros?
De-aş şti că ţie-ţi merge bine,
Chiar dacă suntem despărţiţi
N-ar plânge inima în mine
N-aş lăcrima printre suspine,
Aş fi mai liniştit.

Din ziua-n care tu, te-ai dus
După ce „ţi-ai cerut averea”
Eu tot am suspinat şi-am plâns
De lacrimi mi-a slăbit vederea,
Şi primul mă trezesc în zori
Că noaptea mi se pare lungă...
Mă rog lui Dumnezeu şi cer
Ca dorul meu să te ajungă.

La poartă merg încrezător
Te caut cu privirea-n zare...
Şi orice om în depărtări,
Cu tine seamănă, îmi pare...
Iar după ce mă liniştesc,
Căci nu te văd ca trecător,
Mă duc să mai lucrez ce pot,
Să-mi treacă ziua mai uşor.
Apoi, spre seară, la asfinţit,
Trudit mă duc din nou la poartă
Că mă gândesc: „Dac-ai venit?
Dar nu ştii cum vei fi primit?
…………………………

Aşa te-aştept până târziu...
Mai schimb o vorbă prin vecini
Şi fraţi buni de credinţă,
Că şi ei au copii plecaţi
Şi tare sunt îngrijoraţi
De viaţa şi de soarta lor…


Când noaptea s-a lăsat deplin,
Şi nimeni nu mai e pe drum,
Mă duc în casă şi mă-nchin
Căci numai Domnul care-I bun
Mă poate înţelege acum...
Doar El e Tatăl tuturor
Şi ştie ce-i acela dor
Durerea de părinte...
El e a toate ştiutor
Atotputernic, iubitor,
Nu vrea moartea celor ce mor
Îi vrea întorşi din calea lor
Ce duce spre morminte…


Ai milă Doamne! Zic, Amin!
Încerc să dorm puţin…

Şi-n inima şi-n visul meu,
Am înţeles de-atâtea ori,
Mă înştiinţează Dumnezeu,
Pe calea ta, sunt spini, nu flori,
Eu prin credinţă văd mereu
Deşi tu nu vrei ca să-mi spui
Că tu în lume o duci greu...
Şi ai ajuns al nimănui
Vai, fiul meu…


Un singur sfat aş vrea să-ţi dau
Ţi-l dau din inimă de tată:
Întoarce-te la Dumnezeu!
El te iubeşte şi te iartă
Te iert şi eu!
De ce să stai printre străini?
O lume-nşelătoare,
Doar cât ai bani sunt „prieteni buni”
Dar când ajungi sărac în drum
Te calcă în picioare...
După ce-averea-i risipit
În chefuri, în plăceri,
Toţi prietenii te-au părăsit
Nu mai sunt azi cum au fost ieri
Te-au păcălit… te-au folosit…


Te rog să-ţi vii în fire-acum,
Acasă ai belşug de pâine;
Tu rabzi flămând pe-al lumii drum
Duci viaţă ca de câine…

Dar hai, ridică-te, că poţi
Leapădă ce te-opreşte
De ce să fii slugă la porci?
Când poţi acasă să te-ntorci?

Nu-l asculta pe „cel viclean”
Că bine nu-ţi voieşte
El zice: „Totul e în van,
Acum în zdrenţe, un sărman?
La tatăl tău vrei să te-ntorci?
Crezi că te mai primeşte?”

Da, dragul meu, eu te primesc
Aşa cum eşti să vii,
Eu niciodată n-am dorit
Ca tu să fii fiu rătăcit...
Dar ţi-am dat şansa să alegi
Să poţi tu singur să-nţelegi
Pe calea largă dacă mergi
Te duci înspre pierzare…

Ce-ai semănat, culegi.

Dar, dacă acuma te-ai trezit
Din somnul morţii ce-ai dormit
Nu poţi da timpul înapoi
Un singur lucru poţi să faci
Prin pocăinţă să te-mpaci
Cu Dumnezeu şi-ai tăi…

Să zici cum zice o cântare
Ce o cântai în Adunare:

„Aşa cum sunt la Tine vin
Putere n-am, Tu-mi fii sprijin,
Mă spală-n sângele-Ţi divin
O, Mielule eu vin, eu vin!”
O tată bun şi răbdător
Păcatul meu e aşa de greu
Atât te-am întristat,
Nu-s vrednic să fiu fiul tău
Dar astăzi mă întorc smerit
Mă doare de al meu păcat
Măcar argat să fiu primit
În lume n-am fost fericit
m-am înşelat."

Azi, când citeşti ori când asculţi
Scrisoarea ce ţi-am scris,
să ştii că, dacă mai trăiesc,
te-aştept aşa cum ţi-am promis,
în braţe vreau să te mai strâng
să-ţi spun cât te iubesc... să plâng,
să plângem amândoi... .
Şi-n casa mea din nou să fi
cel ce aduce bucurii
prilej de sărbătoare,
copil iubit între alţi fii
cu viaţă roditoare…


Vei face aşa cum doreşti;
Cum crezi că e mai bine...
Dar, tare mult m-aş bucura
Acolo unde te găseşti
De-ai înţeles durerea mea
Să te ridici, să te grăbeşti
Să nu-ţi fie ruşine,
Cu lacrimi să te pocăieşti
Din inimă cu drag să zici:
Vin „Tată azi la tine”…


Iar de vei zăbovi să vii
Dar vei veni în vremi târzii
Când eu voi fi plecat...
Şi-atunci, să ştii, te-aştept cu drag,
Să ne-ntâlnim în veşnicii
În Cerul minunat! ! !

Amin! ! !

De Teodor Groza 02.2. 2010
Vişeu de Sus