Iov-Propășirea lui Iov

Propășirea lui Iov
Iov cap. 1


În țara Uț, un om trăia
Plin de credință și curat
Omul acesta, Iov era
Averi avea, era bogat

Zece copii i s-au născut
Băieți și fete, laolaltă
Avere multă a avut
Și o poziție, înaltă

Ai lui copii își petreceau
Se vizitau, atât de des
Unii la alții, se duceau
Erau bogați, de neam ales

Dar într-o zi când Dumnezeu
Cu ai Săi fii de vorbă sta
Satan, acel căzut și rău
Prezent și el, acol era

Iar Domnul cu Satan vorbește
Să afle, pe unde a umblat?
De Iov cel bun își amintește
Și lui Satan, l-a lăudat

Iar Satan Domnului îi spune
Că Iov, e bun și credincios
Fiindcă-i bogat și-i merge bine
Este sătul și sănătos

Dar dacă încercat ar fii
Credința lui, se va vedea
Atunci cu adevărat va știi
Dacă pe Domnu-ar onora

Lui Satan Domnul îi permite
Să încerce, prin necaz să-l treacă
Și răul peste el trimite
A lui credință, o încearcă

Satan Domnului i-a promis
Că Iov, la urmă-L va trăda
Dacă de-ai săi s-ar fi atins
Domnul, părerea-și va schimba

Și primul val a și sosit
Un sol, de pe pășuni venea
Lui Iov să-i spună ce-a pățit
Sa afle de paguba sa

Că turmele i-au fost furate
Și slujitorii, omorâți
Alte turme, la foc sunt date
Cu toții arși și prăpădiți

O altă veste și mai rea
Lui Iov, în grabă îi sosește
Cămilele ce le avea
Niște hoți, i le jefuiește

Dar vestea cea îngrozitoare
Chiar mai la urmă, a venit
Asta a fost hotărâtoare
Lui, toți copiii, i-au murit

De supărare, disperat
De așa, mare nenorocire
El hainele și-a sfâșiat
Când a aflat această știre

A stat apoi și a cugetat
Că gol, pe lume a venit
Apoi a binecuvântat
Chiar dacă era necăjit

Trei prieteni au venit să-l vadă
Și mângâiere să îi dea
Văzându-l, n-au putut să creadă
De starea-n care Iov, era

va urma