Iov- Iov, se tânguieşte în faţa Domnului

Iov, se tânguiește în fața Domnului



De viață Iov, e dezgustat
Și plângerii, drum slobod face
E amărât, descurajat
E osândit, nu poate tace

Vrea pe Domnul să-L înțeleagă
Unde-a greșit, să se îndrepte
De ce doar chinuri să culeagă
Mila Domnului, vrea s-aștepte

Peste cei răi bunăvoința
Puterea, tare strălucește
Deși nu au în ei căința
Nimeni, de la rău nu-i oprește

Pe Domnul Iov azi Îl întreabă
Dacă cu ochii vede bine?
Necazul să-l oprească-n grabă
Căci tot ce-i rău, de el se ține

Și nimeni nu poate să-l scape
Doar Domnul, dacă El ar vrea
Nimeni nu poate să-i arate
Doar El, poate totul lua

Și pe Iov, Domnul l-a zidit
Și l-a făcut în întregime
Și din pământ l-a făurit
Totul i-a dat, să-i fie bine

Mai mult ca laptele ușor
Ca brânza, Domnul l-a închegat
Și i-a suflat ca un fior
Apoi, cu carne l-a îmbrăcat

Oase și vene, i-a țesut
Și peste tot, piele a pus
Cu dragoste El l-a făcut
Însă acum, rău a ajuns

Viață in Iov, Domnu-a suflat
Și după al Său chip, l-a făcut
Și toată dragostea i-a dat
Dar astăzi Iov, suferă mult

Iov știe ce Domnul dorește
Pedeapsa să-i dea, pentru toate
În tot ce face îl pândește
Și-l pedepsește, peste poate

Îi spune dacă vină poartă
De Domnul, el s-ar rușina
Dar e bolnav și n-o să poată
Să știe, că s-ar depărta

Ca de un leu e urmărit
Cu toate, e împotriva lui
Și de necazuri e lovit
Iov, vede mâna Domnului

Și martori împotriva lui
Va pune, dacă așa dorește
Așteaptă mila Domnului
Căci simte că se prăpădește

De ce să se nască a lăsat,
De ce n-a fost dus la mormânt?
Dacă de chin nu i-a păsat
De ce, a fost în al Său gând?

Și Iov, mereu, pe Domnu întreabă
De toate, e nedumerit
Acest mister, el nu-l dezleagă
De ce, în toate-i pedepsit?

Ca și-așa zilele-s puține
În chinuri, nu poate trăi
Tânjește să-i mai fie bine
Acum odihnă, și-ar dori

Ca să mai răsufle puțin
Chiar înainte de a pleca
Puterile nu îl mai țin
Și-n voia Domnului, va sta

În țara morții se va duce
Unde lumină, nu mai este
În țara morții va ajunge
Să afle toți, această veste.

va urma