Iov- Eliafaz vorbește din nou lui Iov

Eliafaz vorbește din nou lui Iov
Iov cap. 22,23


Din nou Eliafaz vorbește
El, lui Iov i se adresează
Îi spune chiar tot ce gândește
Nu ține cont, că-l întristează

Îi spune că tot ce-a pățit
Este, pentru c-a meritat
Domnul nu l-a nedreptățit
Și doar ce-a meritat, i-a dat

Că Domnului, omul nu poate
Ca să îi fie de folos
Domnul le vede și socoate
Că omul e un păcătos

Nici dacă e nevinovat
La Domnul, nu îi folosește
Domnul rămâne neschimbat
Și El, în veșnicii trăiește

Eliafaz, pe om acuză
De faptele care le face
Și nu-i găsește nici o scuză
Căci lui, nelegiuirea-i place

Cel care-i tare, milă n-are
De cel flămând și necăjit
De răutăți mari, e în stare
Și e pus pe batjocorit

Pe cei săraci, mai goi îi lasă
Ia apa celui însetat
De-a altora necaz nu-i pasă
Lui nu îi pasă, că-i bogat

Pe văduve batjocorea
Puterea era-n mâna lui
Brațul orfanului frângea
Pradă-l lăsa necazului

Pe om când lațul îl apucă
De groaza e înconjurat
Și apele vin să-l aducă
Și-n întuneric e lăsat

Dar Domnul din Cer totul vede
Prin nori, El poate judeca
Și pe om, vinovat îl crede
Răsplata, atunci i-o va da

Iar cel care nu are vină
Va râde de cel vinovat
Pedeapsa Domnului să țină
Și va simți, că e în păcat

Cu Domnul, cine prieten este
Doar binecuvântări primește
Și el primește bună veste
De cu Domnul, se împrietenește

Învățături din gura Lui
Omul, toate să le primească
Să-și dea inima Domnului
Și în fața Lui, să nu cârtească

Atuncea Cel Atotputernic
Spre a lui smerenie va privi
Și va vedea că e cucernic
Din necaz îl va izbăvi

Al omului aur va fii
Argintul, și a lui bogăție
Cu Domnul omul va trăi
Și-n mila Lui, are să fie

Asta-i spune lui Iov, să vadă
Să nu cârtească și să tacă
În Domnul iarăși să se încreadă
Păcatele, să-și recunoască

Lumina iar va străluci
Cărarea, bine va vedea
De va fi blând și s-a smeri
Domnul, de el s-a îndupleca

Iov îi răspunde îndurerat
Că e răpus de suferință
Îndestulat de suspinat
Și e sătul de umilință

Ar vrea pe Domnul să-l găsească
Să-și apere, pricina sa
Să-l roage și să se smerească
Asa, poate-l va îndupleca

Și cu dovezi Iov ar veni
La întrebări el va răspunde
Domnul poate-l va auzi
În inima lui, ar pătrunde

De inima lui o s-o vadă
Cu siguranță s-a îndura
Nevinovat o să îl creadă
Și mila Sa-și va arăta

De ar fi pus la încercare
Ca aurul curat, va fii
A fost pe a Domnului cărare
Și drept a fost, în orice zi

Poruncile el le-a ținut
Cu gura lui n-a clevetit
Voia Domnului a făcut
Și el nicicând, nu a cârtit

Picioarele lui s-au ținut
De pașii Domnului mereu
Și planul Lui, doar l-a făcut
Și n-a cârtit, chiar de-a fost greu

De aceea teama îl cuprinde
Și frica, inima-i apasă
Și întunericul se întinde
Și teamă în suflet îi lasă

va urma