Intelepciunea si-a zidit Ea casa

Intelepciunea si-a zidit ea casa,
Si a taiat toti stilpii Ei vestiti,
A intins ospatul, asezindu-si masa,
Si a strigat: copiii mei veniti!

Veniti sa va invat intelepciune!
Caci eu sunt mesterul ce a zidit,
Intreg pamintul ce e creieatiune,
Cu Tatal Dumnezeu eu am zidit.

Se lauda omenirea cu inventii,
Inteligenta artificiala de gindit,
Dar nu cunosc ca este testamentul,
Care din ceruri a fost daruit.

Caci din vecie este scris in Carte!
Ce-i cu imagini vii cum vezi in filme
Cu video eu le-am trasat aparte!
Si le-am descoperit asa in lume.

Sta scris in cartile de aducere aminte!
Exact asa cum omul marginit!
A infaptuit si a lucrat in lume!
Mai mult e chiar si cum el a gindit!

Mai mult ca fizica in dezvoltare,
Care - n pelicula de film a alipit,
Imagine dupa imagine si fiecare,
Dezvolta continut asa a intocmit.

Acum cu video si noi codaje,
Ce omenire - n informatica le face,
Aceste sunt doar ceva ambalaje,
Neinsemnete din ce-i infinit.

Descoperind prin multa cercetare,
Ceva putin, ce Tatal a permis,
Sa fie inteleasa a Sa lucrare!
Enorma mult mai mare-n Paradis.

Caci cel ce controleaza Universul!
E Dumnezeu acuns in infinit!
El e Parintele El le da mersul!
Cu o precizie perfect desavirsit!

Si? Cit cunoaste omul cel minuscul?
De pe pamintul, Terra mic de tot,
Printre planetele si stele uriase,
Cel limitat pe Terra. Nu e tot.

Ca cerceteaza fizica atomul?
Si molecula si structura ei?
Stie acum ce este electronul?
Fotonul neutronul si nucleu?

Este doar Voia Sa Dumnezeiasca!
Sa demostreze a Sa existenta!
Sa i-l invete despre cea cereasca,
Intelepciune prin a Lui Prezenta.

Sa inteleaga omul, diferenta!
Subordonarea cea spirituala,
Cum este controlata prin credinta,
Si partea ce umana materiala.

Cum Duhul Sfint aduce din marire,
Intelepiunea cea Dumnezeiasca,
Sa ne atraga - n cer spre nemurire,
Din epoca de moarte paminteasca.

Se lauda ca ei vor controla pamintul!
Miliardarii de la microsoft,
Si cu facebook, cu aplicatii multe,
Cu google, si cu X, si cu Tik tok.

E doar o tentativa de manipulare!
Cu aplicatii, si cu jucarii de top!
Ce mare e intelepciunea! ! ! Cit de mare?
Si unde este obirsia? In care loc?

Caci Eu intelepciunea ziditoare!
Eram ca mester Tatalui Divin!
Cind am creieat pamintul! In executare!
Eram constructorul ca ajutor divin!

Sa facem om! Cu chip si asemanare!
A fost atunci proiectul Sau cel vesnic,
Eu prelucram tarina, in formare!
Ca martor viu al Dumnezeului Cel Vesnic!

Azi unde cauta intelepciunea omenirea?
In aplicatii noi si internet in conexiuni.
Dar de la inceput desavirsit menirea,
Era ca om sa fie in Raiul cu minuni.

Ea are un izvor vesnic in nemurire
In Tatal! Dumnezeul Vesnic! Viu!
Ce ne trimite radiatii in iubire,
La omului ce-L cauta-n pustiu.

Daca asculta de calauzirea,
Duhului Sfint cu a Lui descoperire;
Si intelege pe pamint menirea,
Intelepciunea in riuri pe om vine.

De nu? Doar cercetare minutioasa!
Cu truda multa sa afle nimicuri,
Intelepciunea, trece silentioasa,
Pe linga ei, pe linga a lor tertipuri.

Am invatat fuziunea nucleiara,
Ce se petrece-n focuri fara margini,
Dar nu putem sa o primim solara,
Sa folosim caci suntem mici, doar pagini,

Dintr-o istorie de-o vesnicie,
Cit noi ca omenire o cuprindem?
Despre a cerului putere ce e vie,
Cit noi ajungem sa cunoastem?

E prea putin ce ni se reveleaza,
In viata scurta in ani limitata,
Ce ni e dat sa invatam, noteaza,
In mintea noastra trista, zbuciumata.

Si cind ajungem sa cunoastem multe,
Din ce se intimpla practic jos pe Terra,
Dintre multimea notiunilor marunte,
In citiva ani zburam din asta Era.

Caci masuram in doua ere, timpul!
In miile de ani cu zile ca masura,
In ore cu minute si secunde timpul,
In anotimpuri ce sunt in natura.

Dar Dumnezeu masoara infinitul!
Cu alte legi de existante uriase!
Cu ce vom masura noi universul?
Distantele imense intre galaxii?

Se tot vorbeste despre ani lumina,
Dar e abstracta ne probata fizic,
Despre viteza mare! Cea divina!
Cu ce sa o compari mai matematic?

Caci Duhul Sfint ne-aduce revelatii,
Din cer de la Parintele divin,
De unde noi nu stim din care spatii?
La clipa in rugaciune cum gindim.

In gindul nostru, care nu-i materie,
In mintea luminata de Isus,
El Imparatul Vesnic! Fericire!
Ce minunat vine mesajul cel de sus!

Cu ce sa comparam doar din natura?
Fotosinteza plantelor crescind,
Cum in Botanica, stiinta cu natura,
Este descrisa viata vegetala, pe pamint.

Cum sa descriem ca lumina cea solara?
Cu apele de sus si din pamint?
Cum creste vegetatia in primavara?
Din elementele ce-s in pamint!

Cu ce putere se dezvolta toate?
Si cine a masurat aceste energii?
O! Omule! Esti din Divinitate!
Originea ta e din vesnicii!

Doar nu-ti cunosti originea maiastra,
Si destinatia in spatiul planetar.
Introarce-te! La originea-ti cereasca!
Pe dumul ce-i deschis astazi prin har!

Caci Harul e Puterea Cea Divina!
Care transforma inima de carne!
Intr-o minuscula, locatie, fina,
Lui Dumnezeu cind chemi: O Doamne!

Ce simplu ne-a lasat, ce accesibil!
Un Tata Vesnic la cei mici copii,
Cum vine intr-o clipa, invizibil!
Cind e chemat pe Terra la ai Sai fii!

Strabate miile de constelatii!
Trimite ingerii prin vedenii!
Cu filme ca in video cu revelatii!
Ca in realitate! Aratate asa de vii!

Era in seara cea tirzie, cind mesajul,
Veni din cer si mi-a cerut sa scriu,
Despre intelepciunea, decalajul,
Ce-i intre om si Dumnezeul Viu.

Asa venira versuri si prin minte,
Chiar cind mincam la masa cea de seara,
In liniste, subiectul cel fierbinte,
Cu comparatii la aceasta scara.

Cu unitatile ceresti din vesnicie,
Si cu trecutul, si prezenut trecator,
Cu Dumnezeul Tatal vesniciei!
Si omul cu pamintul! Ca un nor!

Ce trece in minute, se transforma,
Si cerul iar senin domnit de soare,
Sau cu un vint, sau cu furtuna,
Iar noaptea luna, iar pe cer apare.

Ce este omul in aceste spatii?
Aceasta creieatura asa senina,
Ce e atras prin multe revelatii,
Catre Dumnezeirea cea Divina!

Iubit de Tatal Dumnezeul Vesnic!
Ce-i infinit nemasurat in ceruri!
Ce mare-i Dumnezeul cel Atotputernic!
Si omul? Prea minuscul intre ceruri.

Ce stralucire si in ce splendoare!
Imbraca terra Domnul pentru noi.
Dar cum va fin in cer? In transformare?
Cind vom zbura cu Domnul peste nori!

Ce minunate miniaturi divine!
Am fost creieati de Domnul Savaot!
De Tatal stralucirilor sblime!
Rascumparati de Domnul Isus Hristos!

Ce ne atrage sus in vesnicie!
La El cu o putere infinita mare!
Ne controleaza viata aici pe glie,
Si ne transforma pentru a Sa rapire!

Cu ce putea-vom da noi explicatii?
La omenire de lucrarea din Lumina.
Doar Duhul Sfint aduce revelatii!
Si ne invata intelepciunea cea divina!

Doar Duhul Sfint! In care multi nu cred,
Si nici nu-L recunosc mai multi crestini,
Stau conservati doar in religii, in ce vad,
Si nu primesc ale lui Dumnezeu lumini.

Stiinta ce se crede intelepciune,
Cu mari pretentii, de savanti si somitati,
Traieste amagirea si desertaciune,
Departe de origini si de realitati.

Ce har maret ni-e dat din cerul vesnic!
La noi cei credinciosi alesi de El,
Cuvintul Sau! Divin ne este sfetnic!
De la Imparatul nostru Emanuel

El e cu noi prin greu, sau strimtorare,
Si prin belsug de binecuvintari,
El se prezinta des in adunare,
In rugaciune predici si cintari.

El ne invata, ne transforma caracterul,
Din omul in pacate mort, ne inviaza,
El ne descopere, in fiecare zi misterul,
Ne tine mintea treaza, si ne lumineaza.

Ne pregateste pentru vesnicie,
Dintr-o etapa scurta trecatoare,
Prin Duhul Sfint! Eterna Sa Solie!
Ne prelucreaza aceasta transformare.

Din ce e trecator, minuscul, limitat,
In alte dimensiuni din planul vesnic,
Sa fim cu El, in marele-I palat,
Al Dumnezeului Atotputernic.

Ce destinatie sfinta! Magistrala!
Ne-a pregatit Parintele Divin,
Hai vino! Azi te chiama, scoala!
Trezeste-te iubitul meu crestin!

Mai e putin cu lumea limitata!
E pregatirea scurta si din zari!
Se aude trimbita cea asteptata!
Vine Rapirea! ! ! Vom zbura pe nori!

Vine Isus! ! ! El vine! Maranata! ! !
Iata-L se arata! Vine! Desteptare!
Noi vom zbura! El vine cu rasplata!
Si vom serba cu El marea serbare! ! !

Amin
Fratele Danut Burla, 01:21,01/04 2025. Braine le Comte, Belgia.