Inimă, nu fii de piatră!

Inimă, nu fii de piatră!

În lume, orice stâncă
Îmbătrânește, se sfărâmă,
Se împrăștie pe cale:
Obstacolul vieții tale, -
Așa-i neascultarea-n viață,
Cu o inimă împietrită,
Pierzi ceasul îndurării,
Chiar prin focul încercării,
Ușa o ții ferecată,
Să nu intre o rază de pace.

Când te vezi în încercare,
Piatra inimii se crapă,
Plâng pietrele în durere,
Pierdută-i a vieții luptă.
Stau împrăștiate pe cărări,
Sub tălpi de trecători...
Inimă împietrită, părăsită,
Domnul Şi-a întors fața pentru o clipă,
Când ţi-a vorbit, erai neclintită
Inimă mult împietrită.

Cu ochii-n lacrimi, cu vocea-I blândă,
La răscruci te-a căutat prin umbră.
Te-a găsit cu inima frântă,
Pământul ți-a udat la rădăcină.
De ani și ani stai neclintită,
Și cu rădăcina seacă.
Sus pe pisc, plânge Isus,
Tu de păcat te lași răpus.
Întoarce-te din drumul tău,
Azi, cât încă-i Harul Său!

Inimă, ascultă bine:
Nu mai sta între ruine,
Ieși și urcă Muntele,
Te așteaptă Mirele!
El, Isus, pe vârf te așteaptă,
Inimă ne-nduplecată,
În lume ți-ai petrecut viața,
Însă vine judecata;
Inimă, de n-ai ascultat,
Aspru vei fi judecat.

Anii trec... abia mai mergi,
Ochii înlăcrimați și triști,
Neiertat vei fi pe veci,
Dacă azi tu nu te întorci.
Inimă, și fier de-ai fi,
Cu dragoste l-ai topi,
Ai ceda, ai fi mai bună,
Isus te va lua de mână,
Uiți mereu că ești țărână,
Un bulgăr ne-nsemnat de humă.

Încercarea când lovește,
În piept inima izbește.
Ai să plângi umblând pe căi,
Prin ciulini şi spini din văi,
Căutând pe Dumnezeu,
Să Se îndure în Harul Său,
Să-ți ierte sufletul tău.
Piciorul să-l pună pe stâncă,
Pe la Golgota mai treci,
Iertarea să o primești.

Plânge inima-n durere,
Aplecată-n rugăciune;
De Sus iertarea să te învelească,
Veșmântul de Înalta Slavă,
La cruce așterne-ți părerile de rău,
Ca să te ierte Dumnezeu,
Să te îmbrace-n Harul Său,
Să vindece sufletul tău,
Să te pregătească de serbare,
Pentru Țara unde-i veșnic Soare,
Cântând, Slavă, Aleluia, Osanale.


PATTADA/19/01/2019