În viaţă, câteodată-i prea târziu

În fiecare primăvară, tu îţi propui să crezi
şi-amâni, zi după zi şi-n fiecare ceas pustiu
şi te trezeşti c-afară-i iarnă, şi-atunci vezi
că-n viaţă, câteodată-i prea târziu...

În fiecare dimineaţă vrei să devii mai bun,
şi-n fiecare ceas amâni sau zici: " nu ştiu ",
şi-n noapte te trezeşti, şoptind ca un nebun
că-n viaţă, câteodată-i...prea târziu.

În fiecare ceas vrei mai mult să iubeşti,
şi-ţi zici: " de-acum un om drept am să fiu ! ",
însă, cu fiecare clipă ce trece-ţi dovedeşti
că-n viaţă-n fiecare clipă-i prea târziu.

În fiecare clipă, în preajma morţii eşti,
însă, la fel de-aproape e şi Cuvântul Viu.
Oricând, prin pocăinţă, în El ai să găseşti
că-n veşnicie nu există..." prea târziu ".