Ieremia- Se apropie pedeapsa

Se apropie pedeapsa
Ieremia cap. 9


Iar Domnul mai departe spune
Și de popor, mult se căiește
Lacrimi, noapte și zi ar pune
Dar pe popor, Domnu-l iubește

Și răutatea lui, Îl doare
Îi vede răi și mincinoși
Stricați și fără de onoare
Plini de răință, dușmănoși

Unii pe alții mult se mint
La loc de cinste, e minciuna
Înșelăciunea-i a lor gând
Sunt necinstiți și mint, într-una.

Fățarnici sunt, clevetitori
Pe Domnul, îl nesocotesc
Sunt plini de sine, bârfitori
Pe cei ce-s slabi, îi asupresc

Și munții plâng de-a lor păcate
Câmpiile, se jeluiesc
Ierusalimul, ce cetate?
Oameni în ea, nu locuiesc

Omul și-a dat înțelepciunea
Pe calea strâmbă a umblat
Și a ajuns, ca urâciunea
Tot ce-a fost bun, ea a stricat

Domnul un gând rău lor le pune
Cântări de jale, ca să cânte
Și cu tărie lor le spune
Necazuri mari, o să-i frământe

Pe cei din Israel îndeamnă
Pe Neamuri, să nu le imite
Doar de-a lor vieți să aibe seamă
Că a lor vieți, sunt diferite

Ca Neamurile, lemne taie
Din ele, idoli își cioplesc
Argintul, aurul îndoaie
Iar lemnele le împodobesc.

Acești idoli, sunt sperietori
Ei sunt morți și putere n-au
Iar ei sunt toți închinători
În fața idolilor, stau

Cu dragoste-i împodobesc
Cu foi de aur și argint
Haine le fac și le vopsesc
Ei ii iubesc, îi au în gând

Dar Domnul cel adevarat
Care, pe toate le-a făcut
El este drept și e curat
Și numai binele, le-a vrut

Pedeapsa lor este aproape
Căci Domnul, cerul l-a făcut
Apa de uscat, o desparte
Orice gândire, le-a știut

Soarta stă-n mâna Domnului
Și orice pas, le e știut
Chiar de Stăpânul Cerului
Prin mâna Lui, tot s-a făcut.

va urma